♣Boulevard of broken hearts-BoyxBoy+18♣

Capitolul 1

Am început să alerg,neştiind clar drumul pe care-l parcurg.Picurii de ploaie cădeau abundent din cerul întunecat,nelăsându-mi privirea să vadă clar pe unde merg.În stângăcia mea,m-am lovit de un corp solid şi imediat am făcut contact cu asfaltul.

-Vezi dracului pe unde mergi!a strigat persoana de care probabil m-am izbit.Mi-am ridicat privirea,observând un băiat solid ce purta un tricou negru ce se mula perfect pe abdomentul său bine sculptat şi picurii de ploaie ce i se scurgeau din părul blond ce-l avea mai jos de umeri.M-a ocolit şi şi-a continuat drumul,iar eu m-am ridicat după câteva secunde în care-mi adunam gândurile.Am realizat mai apoi că trebuia să ajung imediat acasă,ceea ce m-a făcut să alerg din nou.

Gâfâind,am ajuns în faţa blocului,unde am urcat rapid intrând în casă cu capul plecat.Din păcate,tatăl meu era deja în faţa mea,ţinând veşnica sticlă de bere în mână şi ţigara aprinsă, duhnind a alcool şi tutun.Am ridicat capul privindu-i chipul nebărbierit de săptămâni întregi,şi cearcănele proeminente de sub ochi.Când şi-a deschis gura fiorii deja mi-au străbătut fiecare particulă din corp.

-Unde morţii mă-tii umblii?!Copil imbecil şi p-prost ce eşti!!-a tras aer în piept,imediat luându-mă de păr.Haide,marş în camera ta!

M-a trântit şi mi-a încuiat uşa.Am început să plâng şi m-am aşezat în pat,strângându-mi picioarele la piept.Priveam în gol,amintindu-mi fiecare bătaie primită de la tatăl meu.Mereu a fost aşa,încă de când m-am născut m-a urât,dat fiind faptul că mama a fost o curvă,fapt pentru care m-am şi născut.Nici acum nu îmi explic de ce tatăl meu nu m-a dat la orfelinat dacă mă urăşte atât de mult?Timp de 20 de ani a făcut asta,nici când am împlinit 18 ani şi am reuşit să mă mut nu m-a lăsat,a venit imediat după mine şi mi-am primit o bătaie atât de puternică încât primul lucru pe care l-am văzut a fost patul de spital,pentru că acolo am ajuns.El bineînţeles,a declarat că am fost maltratat de nişte golani în plină stradă,el scăpând basma curată.

Am auzit dintr-o dată uşa deschizându-se brusc.Bărbatul a intrat cu paşi apăsaţi,venind lângă mine şi întinzându-şi mâna.

-Ai primit salariul?!

Am îngânat şi m-am scotocit imediat prin buzunare.I-am întins plicul şi i-am oferit banii,începând să plâng înfundat.I-am simţit mâna în părul meu iar apoi a rostit rece:

-Bun băiat.

Şi dus a fost.

***

Mi-am deschis pleoapele grele,încercând să mă dezmeticesc.M-am ridicat în şezut,apoi mi-am luat telefonul,rectific,jaful mic şi cu butoane care abia se mai deschide.M-am uitat chiorâş la ceas,panica cuprinzându-mă numadecât când am realizat că întârzii la muncă.Nici duş nu am mai reuşit să fac,ci doar mi-am îmbrăcat uniforma specifică de ospătar şi am aruncat o privire în oglindă.Arătam groaznic,cearcănele de sub ochi erau destul de evidente,iar părul castaniu era răsfirat,bretonul intrând şi el în ochiul stâng.Mi-am trecut mâna de câteva ori prin el,să-l aranjez cum s-ar spune,şi am plecat repede într-atât încât să nu mă mai întâlnesc cu acea dihanie numită din păcate om.Stomacul meu ţipă de foame,dar singura dată când pot mânca este la masa personalului,adică o dată în zi,dat fiind faptul că tatăl meu îmi consumă toţi banii pe băutură şi ţigări.Ţigări,adevărul este că şi eu fumez,de aceea îmi păstrez nişte bani din salariu,iar colega mea Roxane îmi mai dă ea când am nevoie.Sunt singurele care mă ajută să mai scap de stres.

Am deschis uşa cafenelei,intrând imediat.Din fericire nu venise niciun client.Chiar dacă este 8 dimineaţa,avem destui clienţi mai matinali din fire.

-Iar te-ai trezit târziu,Leo?

Vocea lui Roxane mă trezi din visare.Mi-am îndreptat privirea spre ea,observând că ştergea nişte mese.Roxane este o fată foarte drăguţă.E mereu amabilă şi mă ajută cu ce am nevoie,mai ales cu sfaturi.Este destul de trecută,ca şi mine de altfel,prin viaţă,şi ar putea avea toţi băieţii la picioare dacă ar vrea datorită formelor sale,dar preferă să aştepte până când va găsit pe cineva potrivit.

-Nu fac eu mereu asta?

Am râs şi ea la fel.

-Of,ar trebui să fi mai matinal-ah,fi fază,azi ne vine noul barman.

Noul barman?Ah,da...celălalt a părăsit postul deoarece pretindea că nu se plăteşte bine şi nu ne prea agreea.

-Ai dreptate.

-Poate e o bunăciune,oh Doamne abia aştept!

Nu pot spune că nu-i umbă ochii după băieţi,dar în majoritatea timpului se prosteşte pur şi simplu.

-Mai ai doi ani până să fi majoră,mai lasă băieţii şi pune mâna pe carte,spun în glume iar ea se îmbufnează.Am început să râdem amândoi,până când uşa localului s-a deschis îe ea intrând cineva pe care puteam să-mi jur că nu o să-l mai întâlnesc.Era acel blond...

Bunăă~Am venit cu o nouă carte,de care o să mă ţin mai mult.Şi pe celelalte le voi continua,dar ştiţi cum e cum inspiraţia...vine cam greu.

Capitol needitat,apropo. ._.

Ps:Acela e blondy,Kellan Lutz.Isn't he fucking hot? *-*