Ziua...

83 2 0
                                    

Azi e...e ziua...e tot ce am așteptat vreodată...bunicul mă ține de mână și mă ghidează spre altar, acolo mă așteaptă Anthony...el avea un costum negrul mat cu o cămașă albă o cravată vișinie la fel ca pantofii și la buzunarul de batistă al sacoului avea un buchet în miniatură identic cu cel pe care îl aveam în mână și cu florile pe care le aveam în păr. Eu aveam o rochie alba lejeră care avea în partea corsetului niște aplicații finuțe și de efect iar în partea de jos fusta e alcătuită din voal fin. Toate persoanele dragi erau acolo...mai puțin...eh...nu vreau să vorbesc despre asta. Cel mai frumos moment a fost când noi am spus ,,Da!" în fața apropiaților, dar și mai bine e că urmează să mergem la restaurant...

Pădurea LupulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum