Doliu! Poate e mai bine așa!

100 2 0
                                    

...suntem toți. Preotul a ajuns. Slujba începe. Lacrimile îmi curg involuntar. Am nevoie de ei.
-Nuuuu!!! De ce ați plecat??? Vă vreau înapoi!!! Am nevoie de voi!!! încep eu să urlu bătând cu pumnii pe sicriu.
Anthony mă îmbrațișează strâns și îmi sprijină capul pe umărul lui.
După ce se termină slujba am stat și am contemplat la ideea de a rămâne în viață alături de bărbatul visurilor mele sau sa mor și să fiu alături de părinții mei...atunci mi-am dat seama că e mai bine să îmi traiesc viața alături de Anthony și la bătrânețe când va fi momentul să mor voi fi alături de părinții mei.
Restul verii l-am pentrecut la cabana din pădure...

Pădurea LupulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum