Capat de drum

„Ai incredere in mine!"

Dupa ce ne-am trezit , am mers la bucatarie. Acolo, Jeff facea deja o omleta, care , dupa cum se vede, era doar a lui.

- Hei! Ai de gand sa ne dai si noua din omleta aia?
- Voi nu stiti sa va faceti? Nu e asa de greu.
- Deci nu ne dai? zic eu cu o voce de copil. Atunci am auzit un ciocanit la usa.

Am mers sa deschid si in usa statea blonda somnoroasa. Am chemat-o pe Lydia in dimineata asta sa stea cu noi la micul dejun. Normal, fara stirea baietilor.
- Lydi! Ce faci somnoroaso?
- Bine. Unde-s durerile de cap?
- La bucatarie. Se cearta pe o bucata de omleta.
- Pai si noi de ce stam ca proastele si nu ne ducem sa o luam? zice Lydia, intrand in dormitor , aruncandu-si lucrurile in patul meu. Apoi am mers amandoua la bucatarie, care era plina de oua, faina, si nu stiu ce mai era pe jos.

- La ce naiba v- a trebuit faina pentru omleta???zic eu cu o voce exasperata.
- Lydia, ce faci? zice Jeff , in timp ce ma trage usor de mana intr-o parte a camerei, in asa fel incat sa fim doar noi doi. De ce naiba nu mi-ai zis ca vine Lydia pe la noi?? Nu vezi cum arat?? zice , aratand spre hainele sale pline de faina si oua.
- Uite ca nu am vrut!!

- E a mea!!!! se auzi vocea victorioasa a Lydiei, care avea in mana o farfurie pe care era bucata de omleta. Katt, ajutor!!! Astia ma omoara!!! zicea Lydia , in timp ce era alergata de Liam si Harry.

- Hei!!! Eu am facut omleta aia!!! Lydia , da-mi-o!!!a zis Jeff pe un ton disperat.
- Daca o vrei, trebuie sa o iei! si cu asta, am inceput sa ne alergam ca focile handicapate prin camera!

Omleta a ajuns la Jeff si Lydia a luat-o imediat, gadilandu-l. Apoi mi-a dat-o mie, care m-am dus la cosul de gunoi.

- Stati cuminti, sau omleta moare! zic , deschizand cosul de gunoi.
- Nu ai putea! a zis Harry, increzator. In momentul ala am aruncat omleta la gunoi. Harry, Liam si Jeff se uitau la mine ca la un criminal, iar Lydia se prapadea de ras.
- O sa platesti pentru ca ne-ai omorat omleta! zice Liam pe un ton de razboi.
- Scuze, a noastra ? Eu am facut-o!!! zise Jeff pe un ton ofticat.
Cat ei ase certau , am inceput sa alerg spre baie, Lydia alaturandu-se mie.

- Ce liniste e! S-or fi omorat intre ei?
- Nu cred. Sau da. Poate... Hei , uite pe geam. Ninge!!!
- Ieiii!!!! Oameni de zapada!!!! Haide afara!!
- Bine! Hai sa luam si durerile de cap, am spus si am inceput sa radem. Baietii deja facusera curat si acum se schimbau. Daca stiam ca se schimba , nu intram in camera.

Toti trei erau in boxeri.
- Ce naiba?! Voi nu stiti ca exista baie? ziceam eu si cred ca ma holbam la ei!
- Lydia! Ce faci? zise Jeff, singurul care nu s-a rusinat.
- Eu... eu... spuse Lydia balbaita si rosie la fata. Cred ca o sa plec.
- Dar de ce? De ce esti asa rusinoasa? Cand te duci la piscina e acelasi lucru.
- Taci naibii din gura! zise Harry exasperat!

Ochii Lydiei s-au umplut de lacrimi care i-au brazdat obrajii.
- Hei! Imi pare rau. Ce s-a intamplat? zise Jeff cu un ton afectat.
- Eu ... eu. Trebuie sa plec!

Doar atat a spus si un hohot de plans a iesit din gura ei. Atunci Jeff, care intre timp si-a luat pantalonii pe el, a venit si a luat-o in brate. Eu eram terminata pentru ca ceea ce a patit Lydia am patit si eu. Simteam cum lacrimile imi invadeaza fata. Liam si Harry si-au luat la fel de repede pantalonii pe ei si Harry a venit la mine si m-a tras intr-o stransa imbratisare. El stia ce am patit amandoua, deoarece pe el il stiam de mai mult timp decat pe ceilalti. Dupa ce Harry m-a linistit, am observat ca Lydia avea un atac de panica.

- Lydia, uita-te la mine. Nu stiu ce ti s-a intamplat, dar o sa am grija sa nu ti se mai intample. Ai incredere in mine. Nu o sa te dezamagesc! spuse Jeff, ceea ce o calma pe Lydia foarte mult. Acum imi puteti spune ce s-a intamplat?

- Eram la piscina de la noi din oras si...
- Sunt aici , langa tine. Nu iti face griji.
- ... am stat pana tarziu. Am mai ramas eu, Kat si cateva prietene. Atunci a venit o gasca de baieti. Erau vreo 10. Nu stiu sigur, dar erau de doua ori cat noi. Si... noi am vrut sa plecam si... unul dintre ei s-a postat in fata usii , inchizand-o. Ne-am speriat si am inceput sa tipam si... apoi Lydia incepu sa planga cu suspine pe pieptul lui Jeff si eu am continuat.
- Dar nu ne-a ajutat nimeni. Apoi ei ne-au... ne-au...violat, si am inceput sa plang si eu pe pieptul lui Harry, care ma tinea strans.
- Nu se poate! Lydia, sunt aici pentru tine si Kat! Va puteti baza pe noi, nu-i asa baieti?
- Da! O sa fim aici! spuse Liam cu o voce calda.
- Gata , fetelor! Nu mai plangeti ! Totul o sa fie bine, apoi i-am auzit pe toti trei injurand , mai mult pentru ei.

Dupa 5 minute, eu si Lydia ne-am calmat si apoi am avut parte de o imbratisare de grup.

- Voi stiti ca azi avem ore, nu? zise Harry usor ragusit.
- Da! Lydia si cu mine o sa vorbim cu doamna directoare, sa faca (,) cumva sa stea si ea cu noi in camera.
- Sincer, pe mine nu m-ar deranja sa stau in camera ta , Lydia. Chiar imi place de Hannah si cred ca si ei.
- Crezi? Sa fii sigur! Ar trebui sa o auzi cum vorbeste depre tine. Chiar te place.
- Deci de acum te muti la noi? spuse Jeff cu un zambet usor pe fata.
- Vom vorbi cu doamna directoare si...
- Domnul! o corecta Jeff.
- Cum zici tu si, daca ne da aprobarea, da!
- Super! spuse Jeff, care era in culmea fericirii. O sa fie super!
- Ohoo!! Mai incet, Jeff the killer. Nu te bucura fara motiv! Nu stiu sigur daca directorul ne va lasa. O sa vedem.
- Bine! Acum sa ne pregatim pentru ore.

Am mers cu Lydia la dulap, de unde ne-am luat hainele pentru scoala. Eu cu Lydia ne-am dus la baie si baietii au ramas in camera sa se imbrace. Ne-am imbracat in camasi lejere si blugi. Cand am iesit, baietii erau imbracati in blugi si camasi bagate cu un colt in pantaloni si cu unul scos. Camasile erau usor ravasite.

- Ce copii sunteti!! am zis eu si cu Lydia in acelasi timp. Eu m-am dus la Harry sa-i aranjez camasa. I-am bagat si coltul scos in blugi si i-am incheiat-o pana sus, aranjandu-i gulerul. Lydia s-a dus spre Jeff , dar a trecut de el si s-a dus la Liam, caruia i-a aranjat gulerul. Cand s-a uitat la el, Jeff i-a aruncat o privire criminala Lydiei.
- Ce s-a intamplat, killerule? Esti suparat?
- Scuze, dar nu mai am rabdare. Am incercat, dar nu mai rezist! i-a spus Jeff si apoi si-a napustit buzele peste ale Lydiei.
- Ooooopaaaa!!!! am zis eu urmata e baieti.
- Wow! spuse Lydia cu o voce mica. A fost... nu stiu...
- Haide la scoala.

Sper ca va placut. Nu e prea mare, dar atat am avut timp sa scriu. Multumesc ca cititi. Va iubesc!!!! :)))