Capat de drum

VII - Imposibil

Dati play pe piesa pentru un plus de * drama*. :)

Toata lumea era imbracata in negru. Eu stateam langa sicriul cu trupul neinsufletit al mamei mele.

Are fata palida, mainile reci si buzele vinete...
Tot nu pot sa cred ca e moarta! Adica... adica nu o sa mai fie langa mine... Lacrimile mi se rostogoleau pe obrajii mei palizi de la noptile nedormite.

- Kat, te-am rugat sa nu mai plangi! spune Harry si ma ia in brate, dandu-mi un sarut in crestetul capului. Uite... gandeste-te asa: mama ta te vegheaza din cer si te vede plangand. Crezi ca e fericita?

- N... nu...

- Atunci nu mai plange! Vrei sa planga si ea?

- Nu imi mai vorbi ca unui copil mic! Sunt destul de mare sa inteleg ca mama mea nu mai este! spun si alte lacrimi sarate isi fac loc pe fata mea.

- Dar esti un copil mic! Si eu o sa am grija de tine! spune si imi da un mic sarut pe buze.

Am ramas inmarmurita. Nu stiam cum sa reactionez, avand in vedere ca e primul baiat care ma saruta...

- E... eu...

- Tu nimic! Tu o sa te duci sa te culci acum!

- Dar...

- Niciun dar! Am zis acum! zice Harry pe un ton bland.

- Dar nu pot sa dorm acum! Tu ai putea?

- Hai cu mine! spune el bland si ma ia de mana.

Incep sa urc scarile in urma lui Harry, simtind cum o ameteala ma cuprinde.

- Ha... Harry...

- Ce ? spune si se uita la mine, colturile gurii lasandu-i-se in jos. N-ai mancat cand ti-am zis , nu?

- M...nu! spun si picioarele mele se inmoaie, eu asteptand contactul cu scarile, care nu mai venea. Pana sa imi dau seama, Harry ma lua in stilul miresei si ma duse pana in camera. Ma puse in pat si imi dadu din dulap o pereche de pantaloni trei sferturi si un tricou mai larg, la fel ca pantalonii.

- Imbraca-te cu astea , cat eu ma duc sa iti aduc ceva de mancare, spune carliontatul si iese pe usa.

La scurt timp se intoarce cu o tava. Eu inca nu ma schimbasem.
Harry puse tava pe masa si veni spre mine.

- Vrei sa te ajut sa te schimbi?

- Poftim? Ai innebunit? Pot si singura!

- Daca poti sa stai in picioare, te las sa te schimbi singura! spune si eu ma ridic in picioare, dar o durere de cap ma fulgera si cad la loc in pat. Vezi ca nu poti nici macar in picioare sa stai? spune si ia tricoul in mana lui dreapta.

Se apleaca si imi desface fermoarul de la rochie. Mi-o da incet in jos pe umeri, lasandu-mi la vedere sutienul negru cu dantela. Imi pune tricoul pe mine, apoi se salta in picioare in fata mea. Ma trage bland de maini, in asa fel sa ma ridice si ma sprijini de el. Imi trage de tot de pe mine rochia si ma aseaz din nou in pat. Se pune pe un genunchi si imi pune pantalonii pe mine.

- Acum hai sa mananci! spune si se aseaza langa mine cu tava in mana.

- Nu pot sa mananc...

- Stiu ca nu ai pofta de mancare, de-asta nici nu ti-am adus mancare, spune si arata spre clatitele umplute cu finetti.

- Mersi. Dar daca vrei sa mananc, trebuie sa mananci si tu cu mine. Ne-am inteles? Nici eu nu te-am vazut ca te-ai atins de mancare toata ziua.

- Bine.

Am inceput sa mancam. Dupa ce am terminat, Harry a luat tava si a pus-o la loc pe masa.