Anonimul-K

#4

— Dacă te mai atingi de ea data viitoare chiar te castrez, spune Jack foarte nervos.
Apoi îi dă drumul și mă ia pe mine îndreptându-ne spre ieșire.
Singurul lucru care apuc să îl văd este Kevin care vin să îl ajute pe Klaus.Nu am vrut să se ajungă aici, dar o merită cu vârf și îndesat pentru tot ce mi-a facut în trecut...                                   —Îl urasc!gândesc eu cu voce tare.
Norocul meu este că Jack deja intrase în superba lui mașină, iar eu acum urmând să intru și să mă așez pe locul pasagerului.
Tot drumul a fost tacut, Jack fiind prea ocupat cu condusul . Sper că faza de la școală nu  l-a înfuriat, pentru că ,dacă da are să îi spună fratelui meu și cred că cei doi,adică Kevin și Klaus vor rămâne fără moștenitori.
Fără să vreau îmi scapă un chicot cea ce îi atrage atenția lui Jack.
—Dacă te gândeai la faptul că am să îi spun lui Nick faza de la școală și că ăia doi vor rămâne fără moștenitori, ai ghicit. Chiar asta se va întâmpla, spuse Jack foarte serios.
Wow , nu l-am mai văzut așa serios de când.... Stai ce tot spun eu aici nu l-am mai văzut stând așa serios niciodată.
—Uite,Kate... Pentru mine ești ca o soră mai mică și chiar vreau să te stiu în siguranța. Fără vreun libidinos pe lânga tine, spune acesta oprin mașina semn că am ajuns.

Mă bucură gândul că încă o persoană, în afară de Nick și Juli, ține la mine. Sunt readusă la realitatea crudă de către mirosul insuportabil de alcool din casă, dar spre norocul meu , tot ce se află în casă erau doar cioburile de la cele câteva sticle sparte ce se aflau pe podea și câteva cămasi  aruncate pe jos. Prima persoană la care       m-am gândit că ar putea să facă un asemenea dezastru era tata, dar gândurile mele au fost date peste cap de către biletul înfipt în ușa cu ajutorul unui cuțit. 

 "  Ve-ți  regreta ziua în care v-ați pus cu șeful nostru. Vă vom găsi și vă vom vâna unul câte unul!"

După ce am citit ce scria pe bilet, acesta mi-a scăpat din mână căzând lin pe podea. După prăbușindu-mă și eu, lăsând lacrimile să cadă șiroaie pe obraji.
În acel moment am început să regret că exist și că mai ales de toate că exista persoane la care țin . Fiind conștientă de faptul că din cauza mea ele ar putea fi rănite sau mai grav să fie omorâte de către niște asasini ce sunt puși de către un psihopat să facă asta. Mintea îmi este ușor acaparată  de gânduri negre ce mă fac să surâd , pentru a nu știu câta oară îmi plănuiam moartea. Nu era prima oară când îmi doaream mai mult ca orice să nu exist.                                                                                            Mă ridic de pe podea , dar capul fiind lăsat tot în jos și acel zâmbet sadic ne părăsindu-mi chipul   și nici gândul ce îmi întuneca mintea nu mai dorea să dispară. Așa că, cu pași mărunți mă întrept spre baia din camera mea. Ajunsă acolo dau drumul la apă și după ce văd că aceasta s-a făcut fierbinte, pun dopul și aștept să se umple. Îmi dau hainele jos și intru în cada care era aproape plină , apoi mă las ușor și mă scufund în cada sperând să rămân fără oxigen și să curm suferința la muți. Când văd că oxigenul este aproape pe terminate închid ochii , apărându-mi imediat un zâmbet pe față.
Deodată sunt trasă din cadă reușind să respir dinou. Prima dată am crezut că   mă trezisem și că totul fusese un coșmar, dar observ că mă aflu tot în baie. După ce îmi revin complet din șocul provocat de persoana misterioasă care mă trăsese de sub apa. Ies din cada apucând imediat cel mai apropiat prosop, dar înainte de a ieși din baie mă uit în oglindă. Mare mi-a fost mirarea când observ că lipită de aceasta era un bilet. Nu mai stau mult pe gânduri și îl apuc, imediat începând să îl citesc. Deja curiozitatea era prea mare, crezând că biletu găsit era de la persoana care mă salvase de mine însumi.

" Crezi că așa de ușor scapi de mine? Nu, iubire e nevoie de mul mai mult ca să scapi de mine.   Semnat-K"

 Nu pot să cred, nici acasă nu mă lasă. Dar gândul care mă îngrozește cel mai tare este că acest   Anonim  are de aface cu amenințarea primită.
Ahh.... Cât îl urasc! Nu poate să își vadă de viața lui și să mă lase pe mine în pace. Mai sunt fete pe acest pământ , nu sunt numai eu.                                                                           - Offf.... Katerina, revino-ți. Nu poți lăsa ca unul ca el să te distragă de la țelul tău, gândesc eu cu voce tare.                                                                                                                                                                            În momente ca asta mă bucur ca nu am o conștință enervantă.De odată revin cu picioarele pe pământ trezită din gândurile mele și realizez că eu stau în mișlocul băii ca o proastă și că am pe mine doar un prosop. Realizând asta mă îndrept grăbită spre dulap. De unde scot o perechie de colanți negri și un tricou negru lung și larg. După ce îmi usuc părul cu feonul îl strâng într-un coc deznodat. Realizez  că eu încă nu am mâncat nimic astăzi și că   mi-e o foame de lup. Așa că cobor repede jos destinația mea finală fiind frigiderul din bucătărie.De unde apuc niște ingrediente pentru      a-mi face un sendvici.        După terminarea capodoperei mele de artă mă duc pe canapeaua din sufragerie deschizând Tv-ul și dând pe un program aletoriu, dar nu apuc să mă bucur de lniște ca ,ușa de la intrare se trântește și pe ea apare un Nick ciufulit, transpirat și agitat căutând ceva disperat cu privirea. Când mă zărește închide ușa și se lasa ușor să cadă aterizând pe podea , după care oftează relaxându-se.

Apoi spune...