Trimişi în trecut

Cap 4

''Ă...Eu doar...Ce naib-...Ce ai pățit la mână?''
''Haha, foarte amuzant.'' Spune sarcastic, fixându-și privirea înapoi în hârtii.
''Ă...Nu, serios.'' Mă privește dezorientat și mai ales iritat, dându-și ochii peste cap.
''Știi doar că mi-am pierdut brațul într-o luptă cu Sasuke...Zici că ești de pe o altă lume...''
''Ce luptă? Adică...A, daaa, nu pot să cred că am uitat, heh...Eu o să, eu o să plec acum....'' Spun jenat, pășind timid, zâmbind ca un prost, lovindu-mă de ușă. Până la urma ies, expirând ușurat. Okay, ciudat. Păi hai la școală atunci...
Ajung la scoala si norocul meu e ca profoserul nu a ajuns inca, asa ca am timp sa ma asez in banca si sa repet. O salut pe Sarada, incercand sa imi recapat suflul de la fugitul pana la scoala, asezandu-mi cartiile pe masa.
''Ce cauti aici?'' Ma uit la ea cu o spranceana ridicata, neintelegand ce se intampla. ''Tu mereu ajungi in a doua ora sau gen.'' De unde scoate toate aste-...Stai, alta dimensiune. Corect.
''Pai..'' Nu apuc sa imi termin propozitia ca sensei intra pe usa, noi fiind acum atenti la el. Nici in pauze nu am reusit sa vorbesc cu colegii, eram prea ocupat invatand. Toti se uitau la mine ca la masini straine, susotind intre ei, eh, asta e.
Dupa ceva vreme, scoala s-a terminat, iar Inoji a venit la mine zambind. ''Vii cu noi la un ramen?''
''Nu-mi place ramenul'' Spun simplu, acesta se uita la mine de parca as avea 2 capete, punandu-mi mana la frunte. ''Nu ai febra, dar...Nu iti place ramenul, ajungi din timp la scoala, inveti in pauze...Ce boala ai?''
''Nu am nicio boala'' Spun, dandu-i peste mana. ''Eu nu sunt din dimensiunea asta, nu sunt Boruto cel pe care il stiti'' Toti se uita la mine cu gura cascata, incepand sa rada.
''Asta nu se poate'' Spune Sarada sec.
''Sigur, cum sa nu, Bolt'' Adauga si Inojin.
''Vad ca nu ai chef sa stai cu noi azi, puteai sa spui asa.'' Zice și Chouchou plecând împreună cu gașca, eu rămânând să merg singur acasă.
Intrand in sufragerie, o vad pe Hima jucandu-se si din greseala ii calc una din jucarii. ''Te rog nu ma lovii!'' Imi asez palmele la fata, asteptand un pumn..sau ceva. Dupa ceva timp imi iau mainile din fata ochilor, vazand ca se uita la mine ca la un dragon cu 4 capete. Serios?! Ce e gresit cu toata lumea de ma priveste asa?
''De ce te-as lovi?''
''N-ai face-o?''
''Nu. Te joci cu mine?''
''Sigur...''
'' Dar te roo..Stai, ai zis da?''
''Da.''
''Te simti bine?''
''Da...''
'' MAMA! Cred ca Bolt e bolnav!"
Ce naiba...
O vad pe mama cum se apropie de mine si se uita suspicios la jucaria din mana mea.
"A spus ca se joaca cu mine." Spune Hima inca foarte uimita. Eu urmaream scena tacut si nu aveam habar ce naiba se intampla. Mama imi pune mana sfios pe frunte si exclama:
" Nu ai febra. Bolt, de ce te joci cu sora ta?" Intreaba hotarata, dar cu un ton foarte calm, hmm.
"Știi eu de fapt..." Si aici m-am oprit, dandu-mi seama de ce prostie era sa scot pe gura. Normal ca nu o sa ma creada daca ii spun adevarul. "Eu doar...Eram un frate bun, presupun." Se uita confuza la mine apoi pleaca fara sa scoata vreun cuvant, lasandu-ma sa ma joc cu Hima. Cine stie ce crede acum, poate ma trezesc cu popa in casa.