Capitolul 1

19 0 0
                                    

Încă o zi posomorâtă de luni , ca în fiecare dimineață duc o lupta de viata și de moarte cu soneria de la telefon în speranța că poate cumva am sa reușesc sa opresc tipul doar pentru câteva minute în plus de somn... din păcate eșuez ca de fiecare data...
Pana la urma, după ce reușesc sa dau plapuma de pe mine și încet, încet ma și ridic din pat încep sa înjur fiecare lucru din cauza caruia nu pot sa imi cotinui scumpul meu somn de frumusete, care nu prea da roade. De ce trebuie sa ma ridic din pat la o ora ca asta? Nici măcar soarele nu a făcut efortul sa răsară pana acum , eu de ce sa ma ridic ?
În fine , după ce într-un final am reușit sa îmi fac draga mea rutina de dimineață, care durează ridicol de mult [20 de minute ridicatul din pat , 10 minute spălatul pe dinți, încă 10 minute pierdute pe datul cu diferite creme] ma îndrept spre bucătărie cu dorința de a-mi bea cafeaua și de a-mi fuma cu toată pofta ultima țigară rămasă de aseară, ca apoi sa încep sa ma grăbesc ca sa ajung la timp în cea mai de coșmar cripta, locul unde niciodată nu o sa fii acceptat fiind tu însuți, locul unde îți pierzi 12 ani din viata , asta dacă nu cumva cedezi și decizi sa îți iei viata de la atâta stres, locul unde înveți sa înjuri de toții sfinții și aflii de toate rudele moarte ale colegilor tăi, mai pe scurt... liceul..
Cum spuneam , după ce termin tot ce am de făcut, ma îndrept spre groaza, oh și credeți-mă, când spun "groaza" chiar alint locul ala..sa continuam , ca sa ajung acolo trebuie sa merg spre locul unde ma asteapta limuzina mea privata , alba , ccu multe geamuri, cu trei usi pregatite sa ma loveasca daca nu urc destul de repede... și care probabil ca v-ați prins ca e un autobuz, nu? Un autobuz minunat care poate fi confundat foarte ușor cu un dric datorita mirosului specific de peste îmbibat în oțet și plimbat prin aproape toate ghenele de gunoi din oraș, și bineînțeles sa nu uitam și de bătrâneii aceia morocănoși care sunt pregătiți sa te facă KO dacă nu le cedezi lor locul , pentru ca ii dor picioarele dacă stau în picioare dar totuși nu sunt niciodată obosiți pentru a te împinge, lovi sau înjura, ca doar na' tot tinerii sunt aia fără maniere. Hai sa trecem peste acest subiect și sa ajungem mai repede la liceu unde ești întâmpinat de dragul portar care e gata sa te ia de gat pentru ca ai uitat legitimația și te ia cu o replica fără nici un sens pe care o spune înainte de a-ți face semn sa intri după caprele din fata ta.
După o zi mediocra pierduta în certuri cu diferiți profesori pe teme cum ar fi " de ce nu ai făcut tema " , "de ce nu ai învățat " , " de ce ai parul mov " ,"de ce ești nesimtit " etc etc.. ajungi obosit acasă, unde nu mai ai chef de nimic și probabil o sa te refugiezi în pat cu kilogramele de mâncare lângă tine, cu o sticla de bere ,privind filmulețe cu pisici sau citind diferite articole despre cum e moda când tu ești chiar opusul ei..mda si probabil o sa adormi infasutata in ambalaje de dulciuri si intr-un miros ascutitor de fum ametecat cu deodorant de camera si bere....stai, sau doar eu fac asta?

Bun și cam asta e un fel de introducere în introducerea care va apărarea data viitoare ... știu, știu e plictisitor , dar pana la urma asta e viata, nu? Începe prost și probabil se termina la fel de prost , dar conținutul contează. .
This is it , see you next time
I'm ouț ;)

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 08, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

How to get away with murderUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum