Uneori fluturi cu aripi dantelate zboară într-un piept de sticlă ars de raze de soare. Coastele sunt translucide, brăzdate de firişoare rubinii de sânge, formând vitraliul sacru al unui suflet. Şaisprezece grame de doruri fumegă mocnind în plămâni. La început au fost mai multe, dar vântul le-a prins în palmă şi le-a stins. În găvanul ochilor stau pitite două nimfe, primăvara se vor transforma în vise, iar toamna în amintiri.
Şiruri de cuvinte încrustează buricele degetelor. Acelea sunt vorbe nespuse, închise şi zăvorâte în mâini de către buze. Bietele cuvinte sunt doar pioni pe tabla de şah, unde buzele sunt regine, iar mâinile nebuni.
În loc de măduvă, în canalul osos stau ancorate şase corzi de chitară. La fiecare mişcare acestea vibrează şi fac trupul de cârpă să se unduiască.
- Aşa arată, dragul meu, disecţia unui visător!
