Ne naştem cu fire-n urechi şi vise-n piept
Murim cu pumni de antidepresive într-o oarbă tăcere
Luăm micul dejun cu speranţe şi cinăm cu fobii.
Procust este Dumnezeu,
Iar membrele sufletului nostru lâncezesc la poalele
Patului său,
Ne cerem pedeapsa şi ne revoltăm când o primim
Oh, ce generaţie de masochişti indecişi!
