Amethyst

Imi asez capul pe balustrada si las yukata-ua rosie ca focul sa-mi alunece de pe umar. Partenerul de azi era un mos bogat, plitisit si gras. Absolut neinteresant. De ce nimeresc toti plicticosii? Ma intreb oftand adanc. O umbra din gradina batranului imi atrage atentia. Intunericul apasator nu ma lasa sa vad detalii, insa prima raza de lumina care invinse noaptea imi oferi un avantaj. Sarise pe gardul inalt ca de inchisoare si privi pentru ultima oara in urma. Purta un costum militar japonez si o katana se odihnea linistita in mana stanga. Isi intoarse capul si atunci am putut observa parul lung. Isi dadu drumul pe partea cealalta si disparu. Am ramas cu ochii atintiti in acea directie. Batranul mormai ceva si se ridica. Imi arunca in fata banii datorati si-mi ordona sa plec. Ii adun linistit de pe jos si ies. Curios din fire merg pe drumul pe unde il vazusem pe tipul misterios. Urc in copacul de langa gard si apoi sar peste. Privesc privelistea din partea cealalta. O campie intinsa fara vreun copac sau alta buruiana. Un stejar langa gardul mosului si atat. Oftez gandindu-ma ca am fost prost sa cred ca poate il voi revedea. Ma intorc pentru a sari iar, dar o mana puternica ma trage si alta imi acopera gura cu o batista imbibata in ceva. Simt cum mi se inmoaie picioarele si ultimul lucru vazut inainte sa lesin a fost o suvita neagra si o pereche de ochi azurii.

 ***

-Unde sunt?

Spun in soapta cand imi revin. Ma simteam inca slabit.

-Nu conteaza unde esti. Conteaza cine esti.

Ma ridic cu greu si analizez camera intrebandu-ma de unde venea vocea. Parea un depozit parasit, dar avea un pat si putina mobila. Ca o ascunzatoare... am gandesc uitandu-ma temator in jurul meu.

-Raspunde la intrebare: Cine esti?

-Nu stiu.

Zic intorcandu-mi cele doua ametiste spre cel mai intunecat colt din incapere.

-Nu stii?

Repeta surprins. Dupa voce parea a fi un barbat.

-Nu. Mi se spune Amethyst. Dar, cine esti tu de-mi pui astfel de intrebari?

Spun calm. Nu apuca sa raspunda pentru ca eu completez:

-Esti cumva politist?

Vocea mea tremura de frica. Ultimul politist pe care l-am intanit era sa ma lase fara dinti si nu vroiam sa repet experienta.

-Nu.

Se ridica si se aproprie de mine. Un tocait usor se face auzit in camera. Poarta incaltari cu tocuri? Imi zic surprins. O data ce iese din intuneric ii pot vedea fata. Era cel mai frumos barbat pe care il vazusem pana acum, dupa mine desigur. Suvitele negre ii incadrau chipul si ii scoteau in evidenta ochii azurii intr-un mod elegant. Purta un costum militar si katana inca o avea in manga stanga. Deci el este misteriosul personaj de azinoapte. Imi zic privindu-l curios.

-Sunt Benoit, Safirul negru.

Spun cu un zambet bland pe chip. Ingenunchiaza langa pat pentru a fi la aceeasi inaltime cu mine.

-Ai avut dreptate, fac parte din Politie...

Tresar speriat. Instinctiv imi duc mana la buze pentru a ma proteja.

-...dar nu cea de aici.

Continua calm. Ma linistesc si-l privesc in safirele care-i serveau drept ochi. Era superbe.

-De ce m-ai adus aici?

Intreb tragandu-mi yukata-ua pe mine.

-Pentru ca-l urmaresc pe domnul Jonhson de ceva vreme si am observat ca ai iesit de pe proprietatea dansului.

-De ce?

-Este acuzat de proxenetism.

Raspunde cu un ton rece, neutru. Imi intorc ochii de la el.

-Cati ani ai?

-Sa...saptesprezece.

-Tu ai ales sa te prostituezi?

Simt cum nervii mi se urca la cap. Scrasnesc din dinti si zic:

-Nu! Ar trebui sa fii prost sau disperat ca sa accepti sa te atinga toti porcii! Am facut-o pentru mama, care ocrium a murit.

-Din ce cauza?

-Cancer.

In ochii sai se putea citi parerea de rau, dar nu aveam nevoie de mila lui. Aveam nevoie doar de bani pentru chirie.

-De ce ai continuat?

-Pentru ca ma nevoie de bani pentru chirie si nu am gasit ceva de munca.

Raspund evitandu-l in continuare. Se ridica si am impresia ca vrea sa ma pocneasca asa ca inchid ochii. Dar nu m-a lovit...m-a imbratisat cu drag.

-Imi pare rau, Amethyst. Nu vrei...Nu vrei sa vii sa locuiesti cu mine?

Sprancenele se ridicara brusc aratand uimirea.

-Si ma rog, de ce ai lua un strain in casa ta?

Se  ridica si afisa o fata curioasa asemanatoare a unui copil.

-Nu stiu...simt ca pot avea incredere in tine, Amethyst.

Imi atinse obrajul tandru. Am oftat si mi-am sprijin capul de palma sa.

-Ti se potriveste numele.

Zice si se aproprie de mine, apoi ma saruta pasional.

*Va urma...*