Rena

Mixed Emotions

Răbdarea lui Alec ajunse la un punct terminal, așa că luă găleata cu apă și, fără să se gândească de două ori, o răsturnă pe corpul întins peste pături al Renei. Fata tresări rapid la contactul apei cu pielea sa. Încerca să țipe la Alec, dar accesele de tuse provocate de ploaia rece neașteptată o împiedicau. La vederea fetei ce se chinuia să țipe dar tușea de mama focului, Alec surâse amuzat.

-Credeam că nu te mai trezești, remarcă plictisit acesta. E ora 9, până când aveai să mai dormi?

Rena își dădu ochii peste cap, reglându-și respirația după tusea violentă și apucă în brațe un colț de pătură uscat ca să se încălzească.

-Pot să știu și eu de ce naiba ai făcut asta?

-Avem treabă azi, îi răspunse cu aceeași atitudine plictisită.

-Cum adică? Rena își ridică întrebător o sprânceană.

-Îți amintești de ce ai făcut aseară? Mă refer la cum ai jonglat cu lancea aia. Am stat să mă gândesc la o explicație pentru aia și–

-De ce trebuie neapărat să existe o explicație? Îl întrerupse Rena, îndepărtându-și stângace niște șuvițe ude ce i se lipiră de frunte. Poate că doar m-ai subestimat, remarcă ea cu un zâmbet superior.

-Oh, fi serioasă. Amândoi știm că n-ai pus în viața ta mâna pe orice fel de armă, așa că am presupus că ar trebui să fie ceva legat de neamul tău. Știi, regii ar trebui să știe cum să mânuiască arme, deci probabil o ai în sânge. Dar asta nu înseamnă că nu poți să te antrenezi ca să devii cât mai bună. Și eu sunt dispus să te ajut cu asta.

Fata se trânti pe spate și își închise ochii.

-Nu pot să fac asta, murmură ea, nedeschizându-și ochii.

-Poftim? A întrebat Alec și nu-ți puteai da seama dacă nu auzise ce mormăise fata sau nu credea că putea fi refuzat.

-Am zis că nu pot să fac asta. Glasul Renei creștea dar era cât de calm posibil.

-De ce nu? Am crezut că ai nevoie de ajutor, eu voiam doar–

-Nu, Alec, tu nu înțelegi. Nu pot să conduc un întreg ținut. Mai ales când știu că a trebuit ca părinții mei să moară pentru asta. Nu pot eu să fiu prima persoană care are puteri supranaturale. Nu pot să mai fiu ținta lui Daryll. Vreau să scap de toate astea.

Ultima frază o șoptise, după care se întoarse cu spatele și își strânse genunchii la piept.

-Și ce vrei să faci în privința asta? Răceala glasului îi dipăruse fără urmă.

-Momentan, vreau doar să dorm, așa că mi-ai fi de mare folos dacă ai pleca.

-Ăsta e planul tău? Să lenevești? Se pare că nu greșeam ieri când mi-am zis că ești o fată răzgâiată și răsfățată care doar a avut noroc să se nască în familia regală.

Cuvintele lui o răneau până în adâncul inimii, dar era prea orgolioasă ca să-i răspundă. Urmă o pauză stânjenitoare, Rena prefăcându-se că doarme, iar Alec plimbându-se prin cameră. După câteva minute, sunetul pașilor săi se opri, semn că avea să-i spună ceva.

-Aseară a avut loc un atac al vampirilor. Rena tresări ușor, dar nu zise nimic. Într-un oraș din nord. Din 30.000 de oameni, au mai rămas în viață aproape 100. Alec făcu o mică pauză, părând că încearcă să-și găsească cuvintele potrivite. Știu că e greu pentru tine, dar oamenii ăia au murit degeaba. Puteai, de fapt puteam, să împiedicăm asta.