Destinul

Îmbulzeala

Toata lumea se uita la mine.Cel puţin aşa credeam.Mã uitam dupa cea mai buna prietenã a mea,Cristina.Nu o gaseam cu privirea.Am inceput sa patinez şi s-o caut.Era de negasit.Dupa ce am patinat vreo 10 minute incercand s-o gasesc vad ca poarta patinoarului se deschide si ea,cu un entuziasm nemaivazut de mine pana atunci calca pe gheata alunecoasa.Ea se uita dupa mine.O las sa ma caute si dupa un minut de aşteptare vad ca se apropie de mine.Eu,relaxat o intreb:
-Unde ai fost ?
-Am fost la mireasa!zice ea pe un ton sarcastic.Atunci mi-a cazut fisa.A fost la mireasa (mireasa fiind țigara),cum de nu m-am gandit.
-Haide sa patinãm,mai avem doar 20 de minute de stat,spune ea cu un ton apasat si impulsiv.
-Haide,spun eu puțin speriat.Chiar daca stiam sã patinez doar de o orã,mã descurcam mai bine decat ma asteptam.Eram sa cad de cateva ori ba chair m-am şi lovit de cateva persoane.Ma simțeam ciudat pentru ca nu ştiam sa ma dau aşa bine dar nu numai eu nu ştiam sa ma dau mai erau acolo o gramada de persoane(mai multi băieți) care nu ştiau sa patineze.
Dupa multe multe ture m-am pus pe gardul care înconjura patinoaru' ca sã ma odihnesc.Ma uitam la toata lumea.Uni patinau de parca se aflau într-un razboi între viațã şi moarte.Mã uitam atent,nimc nu îmi scapa.Dupa câteva momente m-am trezit ca mã holbam.Era in mijlocul patinoarului.Fãcea piruete,era fantastica.Era o fata îmbracata in blugi negri,cu o geaca albastra care îi scoate in evidenta ochii ei caprui şi o caciula neagra cu urechiuşe gri.Eram împietrit,nu îmi puteam lua privirea. 

-Mai da-te ca nu mai avem decat 5 minute!spune Cristina.

Am inceput sa patinez.Picioarele imi tremurau, transpiram şi inima îmi bubuia.Mã duceam pe langa ea.Fata din mijloc tot acolo era facand tot aceleași lucru.Dintr-o data incepe sa patineze.Eu patinam.Ea patina.Ne întalneam fara voinţã şi ne priveam in ochi.S-a intamplat de mai multe ori.Aud un țipat,mi s-a terminat timpul.Am iesit alături de Cristina din patinoar.M-am schimbat şi am plecat uitându-ma in spate la ea,care facea din nou piruete.Merg pe jos pânã acasã.Tot drumul m-am gandit la ea.Am ajuns acasã.Mi-am facut o baie caldã şi m-am relaxat la televizor.Dar totuşi ceva ma indispunea.Vãzând ca mã plictisesc,m-am gandit sã citesc.Cititul mereu mã fãcea sã mã simt bine.Am început sã citesc.O paginã!Douã pagini...zece pagini!Nu mã puteam concentra.Da,mã gândeam la ea.Oare cum o cheamã?Este din oraş?Chiar mã aşteptam ca cineva sã-mi rãspunda.