Destinul

Aşteptarea

...Robert.Era frate geamãn cu Nicoleta.Dar Nicoleta era mai frumoasa.Am mers pana la şosea.Ne-am dus la statia de autobus.Ne-am luat bilet.Nicoleta si cu Robert au zis cã stau cu noi pânã venea autobusu.Eu am început sa vorbesc si sã ma împrietenesc cu Robert.Era de treaba.La fel ca Nicoleta.Eu mi-am scos telefonul din buzunar si l-am deblocat pentru cã voiam sa pornesc o melodie.În acel moment Nicoleta se apropie de mine :
-Ce telefon e acesta?spune ea.
Eu i-am spus modelul telefonului şi ea îmi spune:
-Pot?
-Sigur,spun eu dând din cap aprobator.
Ea îmi ia telefonul din mănã şi începe sã-l butoneze.
-Fain,spune ea.
-Da... spun eu.
Aşteptam autobusu.Era frig.Noroc cu geaca mea groasa.Toți stateam de vorba.De departe se vedea ca veneau niște băieți.Cristina se duce la ei.Începe sã vorbeascã cu ei.Dintr-o datã se aude un scârțâit.Era autobusul.O strig pe Cristina.Ea nici nu ma bãga în seamã.Vorbea cu acei baieti.Nicoleta mã întreaba:
-Tu te duci dacã ea nu vine ?
-Pai nu...biletul e la ea,spun eu.
-Aaaa,spune ea cu o mirare care nu am mai vazut-o demult.Iar am strigat.Nicoleta si cu Robert mã ajutau.La un moment dat,a răspuns.A început sa alerge si i-a salutat pe cei doi şi a intrat în autobus.I-am salutat pe Robert şi Nicoleta şi am urcat dupã ea în autobus.Ei au plecat.Autobusu a pornit.Cristina s-a aşezat pe scaun.M-am aşezat lânga ea.Am întrebat-o dacã ştie facebook-ul Nicoletei.Mi-a dat facebook-ul ei şi pe a lui Robert.Dupa asta,tot drumul nu am mai vorbit.Cred ca din cauza oboselii.Am ajuns acasa.Am stat putin la televizor,am citit,şi dupa m-am culcat cu gândul la Nicoleta.Am facut un pas mare,îmi spun eu în gând.