I did it again

Încercarea de a scăpa

Cu gândul de a rezolva cazul,m-am ridicat din groapa în care mă aflam,dar totul era în ceață.Am încercat sa strig după ajutor,dar nu era pic de urmă de om.Îmi era din ce în ce mai teamă,așa că am început să fug,sperând ca voi da de cineva care mă poate ajuta.Dupa un timp am auzit un zgomot puternic si înfricoșetor.În spatele meu săreau stropi imenși de sânge.Alergam din ce în ce mai repede,încercand să scap.Mă simțeam urmarită.Îmi era foarte frica,dar în același timp eram si foarte curioasă.Un sentiment îmi spunea să ma opresc,și să văd ce se întamplă,dar mintea îmi spunea altceva.Eram foarte confuză,dar din păcate,atracția mea pentru a rezolva enigma m-a oprit, și cu spaimă,am întors privirea spre acel cineva care,prin surprinderea mea, era decât mintea mea care îmi juca feste.Ceața dispărea din ce în ce mai mult,la fel ca și speranța mea că voi rezolva cazul.
Mă aflam într-un loc părăsit,lânga o fabrică abandonată.Am intrat înauntru și senzația de teamă reaparuse în mine.Am găsit un cuțit plin de sânge,cu inițialele CRD scrijelite pe mâner.Am stat puțin pe gânduri,și mi-am amintit că așa mă semnam eu când eram mică...dar cine să știe de asta?Întrebarea asta mă măcina din ce în ce mai mult şi cu gândul la asta am plecat mai departe.
La ultimul etaj al fabricii era un telefon fix cu firul rupt...cine a făcut asta sigur știa că voi veni aici.Inima îmi bătea atât de tare,încat se putea vedea frica care mă cuprindea tot mai mult.
În bafta mea,un echipaj de poliție se auzi trecând pe langă mine.Am țipat cat am putut,și din fericire m-au auzit.Ce nu înțelegeam era că ei au fost chemați de către o persoana,cu numărul telefonului din fabrică.Dar când eu am fost acolo,acela era tăiat.Le-am spus polițiștilor.
Asta rămâne un mister,până nu aflu ce e cu cuțitul,si cine e "posesorul" lui...