Relatii Interzise

Uneori trecutul doare

Perspectiva Clarei:

La auzul acestei intrebari, parintii se uita la mine si apoi unul la celalalt. Dupa expresia fetei lor, pareau speriati, chiar foarte speriati. Se lasa o tacere profunda timp de cateva minute. De ce nu imi raspund la intrebare? Oare ce imi ascund?

''Chiar vrei sa stii? '' imi zice mama.
''Da! '' spun eu hotarata.

De ce nu imi zice mai repede?

''Clara, tu ne-ai fost furata la nastere...'' imi zice tata cu parere de rau.

Mi se prelinge o lacrima pe obraz. Nu-mi vine sa cred. De ce mi s-a intamplat tocmai mie asta? Sunt o persoana chiar atat de rea?

''Te-am cautat ani de zile si nu te-am gasit, iar atunci cand te-am gasit era prea tarziu. Aflasem ca erai adoptata de o familie. Cand am auzit ca parintii tai adoptivi au murit si ai ajuns din nou la orfelinat, am vrut sa te adoptam noi, dar cand am ajuns la orfelinat a fost din nou prea tarziu, deoarece aflasem ca doar ce ai fost adoptata de o batrana. Le-am povestit celor de la orfelinat ca suntem parintii tai biologici si ne-au dat numarul de telefon al batranei care te-a adoptat. Am luat legatura cu dansa si i-am zis sa nu-ti zica de noi, pentru ca ne-a zis ca e bolnava si aveam de gand sa te adoptam dupa ce aceasta va muri. '' imi zice mama cu lacrimi in ochi.

Incep sa plang in hohote, pur si simplu nu mai pot. Imi pare asa de rau de parintii mei ca li s-a intamplat asta, dar imi pare rau si de mine...sunt doar un copil si am trecut prin atatea...
Stau o ora nemiscata, fara sa zic nimic... Imi trec prin cap o mie si una de ganduri...

...

''Clara, ti-am pregatit camera! '' imi zise mama.
''Multumesc! '' zic eu.
''Batrana cand vine sa te ia? '' ma intreaba ea.
''Duminica seara...''
''Hai du-te in camera ta si dormi ca esti obosita! Vorbim maine despre asta! ''
''Bine. Noapte buna! ''

Ma duc in camera si ma asez pe marginea patului. Preferam sa fiu mintita decat sa aflu adevarul asta crud.