A drabble a day keeps social life away

{soonseok} [svt]

you make it hard

Seokmin era obisnuit. Serios, era obisnuit ca Soonyoung sa plece de langa el in fiecare dimineata si sa lase patul gol si rece, si nu il putea invinui pentru ca pana la urma tot ce facea era sa plece la munca, nu? La repetitii. Insa in fiecare dimineata simtea ca atunci cand iubitul sau se ridica de langa el, i se sfasie pielea si asta nu putea controla, nu se putea obisnui si cu asta.

when you promise there are diamonds

Statea singur mai mult de doisprezece ore pe zi si ar fi mintit daca ar fi spus ca singuratatea nu il rodea pe interior ca rugina. La inceput nu era asa, isi petrecea atat de mult timp cu Soonyoung incat isi dorea uneori sa aibe timp si pentru el, pana cand celalalt baiat ii zambea si isi revenea, nu mai stia cum e sa stea mai mult de o ora fara sa il auda. Si chiar si acum, cand intrazneste sa ii spuna ca ii e dor de el, Soonyoung rade iar lui Seokmin inca ii pluteste inima cand ii cuprinde fata in palme si ii spune:

- Dar sunt aici, Seokminie, nu are de ce sa iti fie dor! Totul o sa se termine curand, nu mai e mult pana la spectacol.

somewhere in the rough

Si Seokmin il credea, mereu il credea, desi dupa fiecare spectacol urma un altul si apoi alta repetitie si alta intalnire sa discute coregrafia si Seokmin iar ramanea singur, incercand sa isi ocupe timpul, si cat Seungkwan venea pe la el pentru ajutor pentru melodia aceea chiar a fost ok, desi incerca mereu sa evite intrebarile in legatura cu faptul ca Soonyoung nu era niciodata acasa, desi Chan era pe acasa destul de des.

but all i get are shards and stones

Seokmin intelegea, chiar intelegea cand Chan era acasa si Soonyoung nu, cand vorbea la telefon cu Minghao si el spunea ca sta cu Jun acasa si ca au fost la repetitii, dar s-au terminat acum trei ore. Intelegea ca Soonyoung era liderul si era normal sa stea in plus, sa perfectioneze tot. Si incerca sa inteleaga si cand iubitul sau il suna noaptea tarziu, cand ezita sa se bage in pat tocmai pentru a fi treaz cand vine, spunandu-i ca intarzie sau ca doarme la Jihoon. Incerca sa inteleaga, dar asta nu inseamna ca nu adormea plangand in timp ce incerca sa faca asta.

that make me doubt my luck

Tot timpul a fost ghinionist, stia asta si acceptase asta. Soonyoung a fost norocul lui, dar acum nu mai stia cat de sigur sa fie de acest noroc. Nu cand iubitul sau venea acasa si intra prea usor, prea atent sa nu il trezeasca pe Seokmin. Nu cand iubitul sau intra langa el in pat mirosind a Jihoon. Nu cand trebuia sa astepte pana Soonyoung adoarme sa se ridice si sa plece la baie, pentru a plange sprijinit de cada.

i really want to trust you

Si cand Soonyoung ii spunea ca ajunge devreme acasa primul instinct nu mai era sa il creada, desi incerca asta. Incerca asta din rasputeri. Incerca sa il creada cand ii spunea, cu mana in parul lui, in timp ce Seokmin era in genunchi, ca il iubeste. Ca e singurul, ca e cel mai bun. Incerca, si lacrimile din colturile ochilor chiar erau din cauza reflexului faringian. Chiar erau.

but you don't make it easy

Se prefacea ca nu vede, se prefacea ca nu vede cum iubitul sau rade si se sprijina de Jihoon, se prefacea ca totul e bine, ducea discutia cu Minghao perfect fals, insa atata timp cat nimeni nu isi dadea seama, nu era tocmai o problema, nu? Nu? Nu era o problema, daca inca reusea sa isi stapaneasca lacrimile in spatele ochilor, daca rasul lui Soonyoung care invada camera si care nu era in niciun caz indreptat spre el nu il facea sa izbugneasca in plans, daca inca mai putea sa se prefaca, totul era bine deocamdata.

saying that you'll stay forever

- Promit ca nu plec de langa tine, Minnie.

In dimineata aia pierduse. Nu se mai putu abtine si numai mirosul lui Jihoon pe tricoul lui Soonyoung il facu sa izbugneasca in plans, fara sa se poata opri, plans care il trezi din somn pe iubitul sau si alerga pana la baie sa il vada pe Seokmin sprijinindu-se de marginea cazii, cu picioarele sub el, plangand incercand sa nu se inece in sughituri. Atunci il lua in brate, calmandu-l, neintrebandu-l ce e cu el, si pentru un moment totul s-a simtit bine din nou.

as you're putting on shoes

Seokmin statea in pragul usii de la bucatarie, Soonyoung il saruta pe frunte si se intoarse apoi cu fata spre cuier. Stia de la Junhui ca azi nu e nicio repetitie. El si Minghao erau plecati in Gangnam, iar Chan statea acasa cu Seungkwan. Si totusi Soonyoung isi punea adidasii in picioare, sa plece. Sa plece la repetitie. Sa plece din casa lui si a lui Seokmin catre un loc prea putin stiut de el, prea departat, care ii rapea zilnic iubitul si pe el il lasa singur, singur numai el si peretii, catre care iubitul lui insusi pleca nesilit de nimeni.

to leave me

Si poate ca de data asta, Seokmin va pleca si el.

*** insp de un port pe tumblr, gasiti in link extern