A drabble a day keeps social life away

{only fools fall for you} [bts]

angst

Namjoon era obosit. Era obosit de multe lucruri, cum ar fi de parintii lui care ii repetau zilnic sa invete mai mult si sa compuna mai putin. Cum ar fi de caietul de teoreme la matematica, prea gros sa il poata invata un om normal. Cum ar fi de idiotii lui prieteni care se imbata atat de des si doamne, Namjoon nu mai suporta un alt apel de la Taehyung doar pentru a-i plange in ureche pentru ca Hoseok i-a spus ca lebedele pot fi gay...

Cum ar fi de Kim Seokjin, beautiful, handsome, perfect Kim Seokjin. Probabil el il obosea cel mai mult pe Namjoon.

Kim Seokjin era... era asa de frumos incat cuvintele lui Namjoon, pentru care era mereu laudat, paleau in a-l descrie cu acuratete. Era mai mare decat Namjoon cu un an si era presedintele consiliului de elevi, parintii lui aveau o brutarie la care lucra cu jumatate de norma, iar el doar isi putea imagina ce CV coplesitor avea Seokjin, cum toate universitatile il vor vrea, cum va primi invitatii la studii peste ocean, cum isi va face bagajul si va pleca, va face cu mana, cu degetele lui unice, adorabile, va zambi zambetul acela dureros de incantator si senin tuturor, si va disparea in spatele unei usi si isi va lasa mama plangand si prietenii abia abtinandu-se.

Si pe langa asta, zeci de inimi zdrobite, pentru ca Seokjin e atat de admirat si atat de iubit de atat de multi.

Namjoon era obosit, obosit de atat visat. Stia ca trebuie sa memoreze tot caietul cu teoreme, stia ca parintii sai aveau asteptari de la el, stia ca asta trebuie sa faca, sa se duca la facultate si sa invete si acolo din nou, sa poata lucra la un birou la ultimul etaj dintr-o cladire inalta, cu un perete facut din sticla, un birou numai al lui si o secretara proprie.

Dar singurul perete din sticla pe care il voia Namjoon era la o casuta mica, pe un deal. Cand inchidea ochii vedea piscine pe care pluteau jucarii gonflabile, vedea sufragerii vaste, spatioase, luminate difuz, cu canapele din piele, si copii alergand si razand, vedea nopti tacute, calme, si gheata din pahare cum incepe sa pluteasca in timp ce Tanqueray e turnat atent de Seokjin.

Il vedea pe Seokjin, si inima il durea, pentru ca stia ca nimic din tot ce vede nu va fi vreodata adevarat. Si era constient de asta, era constient ca nu o sa aibe niciodata o casuta pe deal, si nici piscina, si nici sufragerii spatioase si nici rasetele unor copii. Si era constiend ca el si Seokjin nu vor putea fi niciodata impreuna, erau diferiti si lumile lor nu se intersecteaza, oricat de mult ar incerca Namjoon sa se intinda si oricat de mult ar plange noaptea muscand perna.

Zeci. Atat de multi fraieri sunt indragostiti de Kim Seokjin, beautiful, handsome, perfect Kim Seokjin, si toti atati vor avea inima franta cand acel inger va pleca.

Only fools fall for you

Pentru ca ar trebui sa fii fraier sa crezi ca ai avea o sansa cu ingerul scolii. Pentru ca ar trebui sa fii fraier sa te indragostesti de el, pentru ca nu ai avea nicio sansa, si asta e scopul ideii de a te indragosti, ca persoana sa iti impartaseasca sentimentele. Pentru ca ar trebui sa fii fraier sa plangi in fiecare seara pentru o idee imposibila, pentru vise care nu sunt nimic altceva decat cioburi de sticla imprastiate pe podea, asa cum e paharul cu apa al lui Namjoon acum.

Only fools fall for you

And I'm a fool too.

*pentru Adela ca ea a venit cu ultimele doua randuri si m-a facut sa scriu tot haosul asta verbal*