Santa, tell me

Capitolul 4

Încruntătura mereu prezentă pe fruntea lui a revenit acum, însă mult mai accentuată, și nu înțeleg de ce.

-Ce s-a întâmplat? M-am încruntat și eu în timp ce m-am întors spre el.

-Părințîi tăi nu trebuie să afle despre asta? A întrebat într-un mod ironic, făcându-mă să simt un gol în stomac.

-Nu le-am spus. Nu cred că m-ar fi lăsat, și nu aș mai fi putut să ies cu tine la cină.

Am recunoscut. Ăsta era adevărul. La cum îi știu eu pe părinții mei, nu cred că și-ar fi sacrificat cina în oraș pentru a mă vedea eu cu Harry.

-Kate, îți asumi riscuri pentru mine? M-a întrebat, plasându-și mâna pe bărbia mea și mângâind-o ușor, încruntătura dispărându-i, fiind înlocuită de un rânjet subtil. Pe cât de bine se simțea atingerea lui, tot am reușit să iau în calcul rânjetul acela care apare mereu în situații serioase, dar la naiba, vreau doar să profit de felul în care degetele lui se simt pe pielea mea.

Aprob ușor din cap, nefiind foarte conștientă de asta din cauza gestului său.

-Îmi place, spune, rânjetul devenind mai pronunțat.

Mâna lui îmi părăsește maxilarul și se mută pe talia mea, conducându-mă spre mașină. Înăuntru miroase ca de obicei a vanilie și e plăcut. Îmi dezbrac paltonul, simțind într-un fel că vreau să-l mulțumesc. Când intră și el, ochii lui îmi studiază rochia, iar rânjetul îi acoperă din nou buzele.

-Arăți foarte bine în rochia asta. Sexy, chiar. Spune și-și linge buzele. Inima mea tresaltă, dar cumva știam că o să-i placă.

-Mersi, murmur și înghit în sec. El arată bine oricând, și dacă tot am adus asta în discuție, poartă o cămașă neagră, decheiată ca de obicei, și pantaloni negri.

Simt un impuls ciudat de a-i desface cămașa, să-i văd tatuajele în toată splendoarea, sau doar să-l văd la bustul gol. Sau poate amandoua. Oricum nici una din variante nu sună atât de sănătos pentru mintea mea. E ceva la care nu m-aș fi gândit niciodată până acum. E clar; Harry e toxic și se joacă cu naivitatea mea.

Oftez subtil și mă uit la Harry. E atent la drum, dar când mă observă întorcându-mă cu fața spre el, face la fel. Ochii lui călătoresc rapid pe corpul meu, apoi își întoarce din nou atenția spre drum.

-Ar trebui să porți mai des rochii, spune dintr-o dată și-l privesc cu ochii măriți. Rămân practic fără replică. Îmi mut privirea de la Harry și mă fac mai mică în scaun, încrucișându-mi brațele la piept și trecându-mi un picior unul peste celălalt. Îi simt mâna atingându-mi coapsa și forțându-mi piciorul să cadă înapoi lângă celălalt. Rămân blocată, mai mult de contact decât de gest.

-Te-ai rușinat?!

-N-nu! Mint, iar el îmi mângâie ușor coapsa.

-Ba da, și vrei să știi ceva? Mâna lui mi-o apucă pe a mea, trăgând-o spre el. Ador când faci asta, șoptește și-mi apropie mâna de buzele lui, plasând un sărut apăsat pe dosul palmei. Trag aer adânc în piept, simțindu-mi inima bătând de trei ori mai repede încât o auzeam precum un ticăit de ceas.

De ce face chestiile astea? Las o cantitate mică de aer afară și încerc să-mi feresc privirea de la el, însă el o face înaintea mea atunci când se întoarce ca să fie atent la drum. Greutatea ce-mi apăsa pieptul s-a mutat în stomac, acolo unde simt un gol. Aș minți dacă aș spune că nu mi-a plăcut felul în care m-a atins. Cumva, îmi place să fac parte din jocul ăsta.

-Kate, te simt din nou încordată. Relaxează-te, iubire. O să te simți bine la mine, spune și realizez că mâna mea e încă într-a lui, atunci când îi simt degetul mare, mângâind-o. Modul în care mi-a spus mi-a atras atenția imediat, făcându-mă să îmi umezesc buzele involuntar.