Santa, tell me

Capitolul 9

Au trecut cateva zile in care eu si Harry am continuat sa ne vedem, petrecand mai mult timp la mine acasa, dar apreciez ca a fost decent. Nu stiu cum as fi reactionat daca m-ar fi prins parintii mei cu el pe pat in timp ce ne sarutam.

A fost chiar placut sa il am mai mult pe Harry pe aici, a fost ca si cum a dat o nota de stralucire statului acasa. Cred ca il pot avea oriunde si tot nu m-as plictisi. Si pentru ca unde e armonie si bucurie, mai intervin si momentele jenante, nu trebuie sa uit de seria de intrebari rapide pe care tata i le-a pus lui Harry. Era amuzant pentru mine sa il vad incruntat, tinandu-ma de mana strans, cu fruntea incretita de iritare, in timp ce incerca sa para relaxat.

In cele din urma, parintii mei au fost in sfarsit de acord cu faptul ca noi acum oficial iesim impreuna. Harry nu a spus niciodata propriu zis ''da, esti iubita mea'' dar se lasa de la sine inteleasa treaba. Mai mult de atat, chiar si mama a pomenit de asta, iar el parea chiar calm. De obicei fetele timide ca mine au iubiti tocilari sau obisnuiti. Dar nu. Eu il am pe Harry care este fierbinte, sexy si atat de uimitor. Ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru tot.

Si pentru ca in sfarsit parintii mei stiu de Harry, dupa minute in sir de rugaminti, m-au lasat sa petrec Revelionul cu el. Revelionul care este cam astazi. Cert este ca e primul Revelion pe care nu il fac in familie, iar asta ma emotioneaza putin.

-Mia, cred ca eu si Kate ar cam trebui sa plecam. Se intinde Harry spre masuta de sticla din sufrageria mea si pune cescuta de cafea.

-Sigur, dragilor. Deci Kate, tii minte: nu bei, organismul tau nu e obisnuit cu asta. Si incerci sa fii cu picioarele pe pamant, bine draga? Rugamintile si sfaturile ei ma intimideaza. Aprob tot ce imi spune, desi mintea mea zboara prin alte parti.

-Si Harry, am incredere in tine ca ea va fi bine. Adauga tata si nu pot sa nu ma simt rusinata pentru ca inca se comporta atat de protector cu mine. Intr-un fel apreciez asta, ma face doar sa inteleg cat de mult ma iubeste.

Ne ridicam de pe canapea tacuti si ne indreptam spre usa. Eu imi iau geanta in care e o trusa de machiaj-nu pot arata ca o fantoma la petrecere-, apoi trag pe mine paltonul. Harry trage peste camasa o jacheta inchisa la culoare si ne incaltam amandoi. Bineinteles ca profita de nestentia parintilor, punandu-si mana pe fundul meu. L-as certa, dar ranjetul care se asterne peste buzele mele ma tradeaza.

-Noi plecam. Vom fi bine. Spun eu, Harry completandu-ma, iar ei vin spre noi.

Eu si cu mama ne imbratisam pentru cateva secunde strans, in timp ce face miscari pe spatele meu cu palmele, iar tata da mana cu Harry intr-un mod prietenos. Ma imbratisez si cu tata, iar mama il strange la brate pe Harry si zambesc. Mama nu e deloc draguta cu oamenii in general, iar cu el se comporta asa de...familiar.

Cand intram in masina, Harry isi muta privirea spre mine. Prima data am decis sa il ignor, dar am vazut ca insista, asa ca mi-am intors capul spre stanga.

-Asta imi doream, Katy. Spune Harry cu maxilarul inclestat si se apleaca peste schimbatorul de viteze, contopindu-si buzele dulci cu ale mele. Mana lui poposeste pe fata mea, degetul lui mare mangaindu-mi obrazul si buzele.

A fost scurt, dar destul de antrenant presupun. Porneste masina, nu inainte sa dea drumul la radio la un volum oarecum scazut, apoi isi incepe drumul prin nameti.

-Trebuia sa ma lasi sa imi iau rochia pe care o pregatisem. Il cert pentru ca nu m-a lasat sa imi iau hainele pe care le voi purta de acasa, dar nu pare ofensat de afirmatia mea.

-Iar eu ti-am spus ca trebuie sa ai incredere in mine. Am o surpriza pentru tine acasa. Spune relaxandu-se, iar eu zambesc chiar daca e concentrat la drum. Ma atrage chiar si felul in care este atat de atent cand conduce, dar ma linistesc. Inca sunt timida cand vine vorba de el, dar macar acum nu imi mai e rusine sa port si o simpla discutie cu el. Depinde totusi si de tema discutiei.