Triunghiul Iubirii

Ma bucur sa te vad. Du te dracu!

-Bună, Marliane! a spus el lăsându-mă ma cu gura căscată.

-Domnule, vă rog să...

-Domnule? Nu e un pic cam formal pentru ce am fost? a spus el apropiindu-se de mine. Nu te bucuri să mă vezi?

-Bine. Mă bucur să te văd. Acum du te dracu! îi spun întorcăndu-i spatele, însă mă prinde de mână trăgându-mă lângă el. Astfel am șansa să-i observ inelul de pe degetul inelar.

-Si, ia spune, iubita asta a ta e de treabă? spun zâmbind victorios.

Îmi dă drumul rapid și își pleacă capul rușinat. Îmi strâng obiectele si ies afară.

Grozav. Tocmai ce am pierdut o operatie uimitoare, m-am întâlnit cu fostul. Ce mai urmează?! Sau stai, poate să meargă mai prost de atat?!

-Hey, Marliane!
Se pare că da...

-Alejandris, o placere ca intotdeauna, spun eu. Remarcați, vă rog, sarcasmul.

-Haide, soro, nu mi ai dus dorul?

-Avand in vedere faptul ca operatiile estetice de pe fata ta au esuat si arati ca un sconcs prajit nu!

Si a acoperit fata cu jena si a inrosit. Patetic.

Am dat sa ma intorc insa dau cu ochii de Joshua. Acei ochii... Ce dracu?! Tine ti hormonii in frau, Marliane!

Sunt incredibil de calma cand dintr o singura miscare il dobor. Da, fac cursuri de aparare. Probleme?

Incep sa merg mai alert catre masina, insa cel mai minunat fost ma ajunge din urma.

-Ce mai vrei,Joshua?

-Sa ne mai dai o sansa.

-Cui?

-Relatiei noastre, noua!

Palma mea s a lovit perfect de fata lui. Ma apropii de el si soptesc printre dinti:

-Dupa tot ce dracului mi ai facut?! Cat de proasta ma crezi?!

Apoi, cu o voce normala:

-Si oricum, cum ramane cu logodnica?

-Vrei sa zici, sotia. Se aude o voce din spate.

Alejandris se apropie de noi zambind ironic, cu pasi mici,imbratisandu l pe Joshua de la spate si aratandu mi mana cu inelul. Incep sa par neinteresata,pentru ca exact asa eram.

-Ce anume vreti? De ce apareti abia acum? Peste 10 ani?

Insa imediat apare iubitul meu cu masina.

-Hey, Marliane! Ai nevoie de o cursa?

-Hey,iubi! zic eu zambind si apropiindu ma ca sa l sarut. Eu nu. Dar ai putea sa i duci pe dansii la un hotel.

-Cine sunt ei?

-Niste necunoscuti. Zic eu cu nepasare. Dar mi s a facut mila de ei, si cum nu stiu nimic, saracii, am zis sa i ajut. Zic cu scarba. Dar chiar ma grabesc, crezi ca i poti duce tu?

-Sigur! Te iubesc!

-Si eu pe tine!

Il sarut in graba si fug catre masina.

Conduc spre casa, gandindu ma la aceasta zi nasoala. O sa mor cu ei de gat in curand...