Dragostea Ucide

Capitolul I

La medie Herry Style

Trrrrrr...
-Ahhhh.. ceas afurisit.. am spus eu furioasa de zgomotul enervant care anunta o noua zi în căutarea criminalului..
-Emma tezestete altfel o sa întârzii la liceu.!.striga matusa de la parter.... zici ca vine apocalipsa..-_-.
M-am ridicat lenesa din pat mergând agale spre baie făcându-mi rutina de dimineata..

-Neata matusa îi spun eu punand-o pe obraz
-Neata scumpo cum ai dormit?

Nu îi puteam spune ca am stat toata noaptea căutând criminalul..m-ar fi omorât..

-Foarte bine..am matusa eu trebuie sa plec ne vedem diseara ai spun pupand-o încă o dată pe obraz si zbughind-o pe usa de parca ar fii usa spre rai.

....

Umblam pe strazile umede ale New York-ului habarnavand unde ma duc.. gandindu-ma la ce s-a intamplat azi dimineata am dat peste cineva..mi-am ridicat privirea dând de niste ochi verzi ca smaraldul pe care oricine i-ar putea visa.. stai ce? .. Emma revino-ti in fire n-ai timp sa te indragostesti..

-Ce cauta o fata asa draguta pe strazile New York-ului..

Pff crede ca ma poate impresiona...

-Ce te intereseaza pe tine ce aş căuta eu? *îi spun, impingandu-l, şi mergând înainte cu capul în sus, de parcă aş fi câştigat un război *

-Nu te grăbi. *spune, apucandu-mă de păr şi tragandu-ma lângă el.* Cum te cheamă?

-Nu te interesează.

-Eeh...nu fi aşa arţăgoasă.

-Ascultă babalac ce eşti, nu te intereseaza unde sau cand merg, aşa cã vezi-ţi de treaba ta, asltefl o s-o păţeşti! *i-am spus văzându-mi de drum*

....

Am intrat în cafeneaua mea favorită şi am comandat o prăjitură. Stând şi gândindu-mă chelneriţa mi-a adus un cocktail pe care nici nu îl comandasem.

-Ce e cu asta? N-am comandat.

-Nu tu, dar băiatul ăla sigur l-a comandat pentru tine *mi-a spus o tipă cu părul alb şi ochii albaştrii *

Ce-o fi cu părul ăla alb? Adică suntem în anii '80? Serios acum...

-Oh la naiba, nu am scăpat de el... mă ajuţi cu ceva, te rog?

-Da . Cu ce?

-Dă repede uniforma ta.

-Nuu, nu, nu. Asta e singura slujbă care nu am pietdut-o în ultima săptămână.

-Tee rog. Trebuie să scap cumva de el.

-Nu! Eu nu mai pierd şi slujba asta!

-Of bine! Spun eu trântind farfuria cu prajitura pe care nici nu am început-o. M-am ridicat de pe scaun şi am plecat de acolo.

Mergând spre casă, am primit un apel de la Zayn (colegul meu, spion).

-Unde eşti? Te caut de un car de ani şi tu nu raspunzi la telefon. Pentru ce-l ai?! *a spus, de-a dreptul serios*

-Scuzee..doar că am fost urmărită de un dobitoc... de care nu mai puteam scăpa.

-Binee...hai rapid la Agenţie.

-Vin acum...

Am grăbit pasul spre agenţie sperând ca de data asta să nu mai fiu urmărită. Totuşi... am sperat degeaba.

M-am uitat în spate cu coada ochiului şi din nou mă urmarea acel nebun.

Cam atât pentru capitolul I. Mulţumesc că aţi citit şi scuzaţi greşelile de tastare. Sper să citiţi în continuare. Next-ul îl pun diseară.