The Climax - H.S.

1.

Alergam disperata pe strazile intunecate, luminate slab de lumina a catorva felinare. Imi simteam inima zbatandu-se tare in piept si sangele alergandu-mi prin vene.

Asta nu trebuia sa se intample. Era total gresit. Ar fi trebuit sa o ascult pe Dianna.

M-am oprit sa imi umplu plamanii cu oxigen, rezemandu-ma de peretele unei cladiri nu prea inalte. Ce era in neregula cu mine?
Am lasat sa imi iasa din gura un oftat dupa care m-am infasurat mai bine cu haina pe care o tineam strans legata de corpul meu.

Am ridicat privirea sa analizez mai bine locul in care ma aflam. Era o strada tacuta. Terifiant de tacuta.
Am simtit lacrimi calde formandu-se in colturile ochilor. Cu toate ca aveam deja rimelul intins pe obraji, nu imi pasa daca as mai fi plans, insa voiam sa raman puternica.

"Tarfa aia o sa-mi plateasca." am soptit, stergandu-mi lacrimile de pe obraji.

Am vrut sa plec din locul ala, sa imi continui cautarea, insa ceva m-a oprit.

"N-Nu.. te rog." am auzit pe cineva vorbind in apropiere.

Automat mi-am simtit corpul tremurand. Am privit incet in jur, incercand sa imi dau seama de unde s-a auzit vocea.

"Dar sunt inocenta..." am putut auzi un planset de fata.

L-am putut focaliza ca fiind dupa cladirea a carui perete eram adineori sprijinita.
Vantul rece imi adia in par, iar eu parca puteam simti voci aduse de acesta.

M-am rezemat de peretele cladirii, incepand sa pășesc incet.
Intr-o clipa de neatentie am calcat intr-o gaura, tocurile mele facand un zgomot nu prea placut.

"La naiba..." am murmurat, dandu-mi jos pantofii si punandu-i undeva deoparte.

Ramanand fara pantofi, am inaintat rezemata de perete, incercand sa aflu de unde veneau vocile. Poate este doar imaginatia mea.

"Ti-am spus ca imi pare rau." am auzit din nou aceeasi voce, de data asta fiind mult mai aproape.

Ajungand la capatul peretelui cladirii, am incercat sa privesc pe aleea la care iesea.

Atunci sangele meu s-a oprit. Mi-am dus incet mana la gura si am putut simti frica punand stapanire pe intregul corp.

In fata unui bloc, am putut observa o fata destul de firava fiind legata la maini cu ceva ce seamana a fi sârmă, stand pe jos. In fata ei, un baiat inalt cu parul sau lung dat pe spate statea in picioare, avand un pistol in mana.

"Ma crezi prost?" a tipat baiatul, fancand-o si pe fata si pe mine sa tresarim.

"N-Nu dar..." a inceput fata, insa palma baiatului a facut contact dur cu fața acesteia.

Am simit furia alergandu-mi prin corp. Nimic nu uram mai mult decat baietii care lovesc fetele. Ii consideram idioti.

Fata a scapat un ofat, iar baiatul a zambit mandru. Doar daca as putea sa ma duc acum acolo sa ii dau o palma, exact cum a facut cu saraca fata.

"Stii ca nu iert asa ceva, Kelsey." vocea ragusita a baiatului mi-a transmis fiori prin tot corpul.

"Imi pare rau..." a soptit fata, facandu-mi inima sa se rupa in bucatele.

Baiatul s-a intors cu spatele la fata, fiind acum cu fata in directia in care priveam eu de dupa cladire.

Am avut acel sentiment coplesitor ca m-a vazut. Probabil imi simtise prezenta. Probabil acum se indreapta chiar spre mine. Probabil...

Gandurile mele au fost intrerupte de zgomotul unei puști, urmate de tipatul dureros al fetei, care parea sa nu se mai termine.

Asteptandu-ma la ce e mai rau, am tras din nou cu ochiul de dupa cladire spre directia celor doi.

Fata zacea acum intr-o balta de sange la picioarele ucigasului ei, care zambea mandru de "reusita sa".

"Curva mica." a zis acesta, lovind cu piciorul cadavrul fetei inconstiente.

De ce sunt inca aici?

Am simtit panica inundanu-mi corpul stiind ca acum s-ar putea ca ucigasul sa imi simta prezenta, atata timp cat acum omorase fata.

Mi-am ascuns capul dupa cladire, incepand sa alerg nebuneste spre strada principala.

"Cred ca glumesti." am spus cand am observat faptul ca avea o rana deschisa pe antebraț.

Pe asta de unde o mai am?

Am continuat sa alerg, semtimentul ca acum acel baiat psihopat s-ar putea sa alerge in spatele meu crescand din ce in ce mai tare in interiorul meu.

In alergarea mea, am intors cu teama capul in spate. Spre usuratea mea, nu era nimeni. Mi-am reîntors capul, zambind mandra ca scapasem teafara, cand m-am izbit de ceva solid.

Capul ma durea tare, atata timp cat cazusem pe ciment. Am deschis ochii, vazand ca ma izbisem de un stalp.

"Pe bune..." am spus, dandu-mi o palma in cap.

Am incercat sa ma ridic de pe asfaltul rece, cand am simtit ceva puternic impindandu-ma pe spate, astfel cazand din nou.

"De ce ti-ai da palme singura cand ma poti chema pe mine?" am auzit o voce groasa vorbind.

Corpul meu a incremenit pe loc. Nu imi mai puteam controla respiratia si frica ma facea sa tremur din ce in ce mai tare.

Am deschis ochii, uitandu-ma speriata in sus, am vazut din nou figura inalta a ucigasului. Avea mainile bagate in buzunare si zambea prostesc la mine.

"Inchide-ti gura." a spus pe un ton dur si autorutar, facandu-ma sa reactionez imediat.

"T-Tu..." am inceput sa spun, insa acesta mi-a luat-o inainte.

"Stii ca stiam ca ma priveai cand am omorat fata, nu?" mi s-a adresat, venind mai aproape de mine.

Asta nu trebuia sa se intample. Acum trebuia sa fiu acasa in patul meu calduros, uitandu-ma la filmul meu preferat. De ce mi se intampla chiar mie toate astea...

Nu i-am raspuns la intrebare, fanacandu-l sa ofteze.

"Bine ai venit in iad." mi-a spus, vocea lui ragusita facandu-ma sa tremur.

Tot ce mi-am mai putut aminti dupa aceea a fost intuneric.