Obsession [Harry Styles] română

14| Sinceritate

[*]

Harry nu a fost decat sincer cu mine in ultimele doua saptamani. Singurul lucru pe care nu l-a prevazut este legat de locul in care a mers in noaptea aceea in care mi-a zis despre sora lui.

Am readus subiectul in discutie de doua ori. In ambele momente mi-a zis ceva apropiat de : "nu te ingrijora, iubito!".

Era frustrant, dar felul in care mi s-a destainuit si sinceritatea in legatura cu orice intrece indoiala. Sincera sa fiu, chiar nu-mi pasa unde a mers. Eu am incredere in el, iar cand el va avea incredere in mine, imi va putea spune.

Si sunt de acord cu asta... In regula, lucrez la a fi in regula. Dar nu sunt in regula cand am acel sentiment ciudat in stomac oricand o vad pe Hannah si realizez ca, cu cat astept mai mult pana sa ii spun de mine si Harry, cu atat va fi mai furioasa.

- O stii pe Hannah, nu? il intreb pe Harry intr-o dupa-amiaza in timp ce ne relaxam in camera, ploaia ce loveste fereastra calmand atmosfera. Fata cu care lucrez? Blonda, ochi albastri?

Harry isi asaza cartea -- Femeile de Charles Bukowski -- pe stomac pentru a nu pierde pagina la care se afla  si se uita spre mine:

- Da, sigur, ce e cu ea?

- Ei bine, ma gandeam sa ii spun despre noi doi. E prietena mea si stiu ca simte ceva pentru tine, ii spun.

- De ce trebuie sa ii spui? intreaba el, expresia fiindu-i mult mai incruntata decat ma asteptam.

- Credeam ca ar trebui sa stie... 

Isi apuca din nou cartea in maini si incearca sa para indiferent, dar stiu ca ceva il deranjeaza... 

- Doar nu cred ca trebuie sa stie. Imi place sa pastram asta doar intre noi.

- Stiu, si eu vreau, zic si oftez. Dar nu cred ca pot sa ii mai ascund mult timp asta. In special cand cauta orice oportunitate pentru a te aduce in discutie.

- Poftim? Harry se uita la mine din nou, aproape alarmat. Ce iti spune?

- Nimic special...Doar lucruri pe care si le aminteste din liceu.

- Ei bine, din cate imi amintesc eu, e o mincinoasa a naibii de buna. A venit cu o poveste cum ca am fi fost impreuna sau o prostie de genu' care nici nu s-au intamplat. 

Harry se holbeaza la pagina din fata ochilor cand vorbeste, dar stiu ca nu citeste. E nervos. Vrea sa spuna altceva -- stiu asta --, dar nu o face.

Imi asez si eu cartea langa mine si ma apropii de el.

- Hei, ii ating obrazul cu degetul aratator.

Nimic.

- Hei, ii impung obrazul incontinuu pana cand o gropita isi face aparitia in locul unde se afla degetul meu.

- Opreste-te! incearca sa para furios, dar nu reuseste.

- Nu voiam sa te supar. Daca nu vrei sa ii spun, nu o sa o fac, ii zic si oftez.

Harry doar ma aproba si da pagina cartii pe care o citeste. Imi asez capul in mana ce sta sprijinita in cot si il privesc citind -- sau prefacandu-se ca o face.

Cu pieptul aproape lipit de partea sa laterala si un picior incurcat cu al sau, ar fi usor sa il sarut daca si-ar intoarce capul. Si vreau sa o fac. Vreau sa ma asigur ca totul e in regula si nu se va intoarce la a fi misterios si distant. Fara sa fi vrut, l-as fi putut trimite inapoi la acea stare printr-o singura intrebare.

Trasez usor cu degetul o linie invizibila de la maxilarul sau si pana la ureche, admirand precizia formei si curbura abrupta pe care le gasesc atat de masculine si atractive.

Aparent, si lui ii place la fel de mult cum imi place mie deoarece isi inchide ochii si isi lasa cartea pe piept. Dupa cateva minute in care repet miscarea, ma opresc.

- Nu te opri! spune el fara sa-si deschida ochii, cu o voce scazuta si ragusita care insa pare o  melodie iesita printe buzele sale. Vocea lui este un cantec cu o armonie proprie.

- Saruta-ma! ii spun la fel de incet pe cat a facut-o el, dar vocea  mea se intrerupe la final spre deosebire de a lui.

- Nu.

- De ce? M-as simti ranita daca nu as fi vazut ridicatura usoara a buzelor sale si cat de greu se abtinea sa nu ranjeasca.

- Fiindca te-ai oprit, spune Harry simplu.

- Atunci saruta-ma si fac ce vrei tu!

- Nu as promite asta in locul tau, spune si se uita la mine cu o stralucire si o neastamparare cunoscuta.

- Incearca-ma! ma apropii, profitand de directia chipului sau.

Harry isi intoarce privirea si in ultima secunda ma decid sa abordez alta tactica. Sarutandu-i gatul, ii iau cartea de pe piept si o arunc undeva in urma mea.

Acest fapt ii atrage atentia:

- Nu stiu la ce pagina am ramas! Harry incearca sa para indiferent, dar ii aud schimbarea in voce si inima batand nebuneste.

Ridicandu-ma, ma asez pe pieptul sau si ma pun pe talia sa, inca o data multumita ca s-a decis sa defileze fara tricou pe el. Il sarut puternic si el imi apuca talia, apropiindu-ma. Stiu ca e al meu. In cateva momente, ne intoarce astfel incat imi domina gura si spatele meu e lipit de saltea. Ma supun fiecarei atingeri pe pielea mea, zambind.

- Vreau sa incerc ceva, sopeste el.

*

O ora mai tarziu, stau pe tejgheaua de la bucatarie cu nimic in afara de o bluza de-a lui Harry in timp ce el gateste cina. Cand cred ca nu se uita, ridic maneca si vad semnele rosii. Sunt prinsa intr-o amintire, de la prinderea mainilor mele in cureua sa pana la atingerile sale.

- Imi pare rau pentru semn... Harry ma scoate din transa cu vorbele pe care le-a spus de nenumarate ori in ultimele cateva minute. Imi ia mana si o saruta.

- Sa nu-ti fie, ii zic eu. Chiar mi-a placut.

- Mi-am dat seama, ranjeste el.

Imi dau ochii peste cap si simt acea caldura in obraji. Harry e pe cale sa spuna ceva in momentul in care telefonul ii suna si il ia ca sa raspunda, dar inainte citeste numele apelantului.

- Erm... Trebuie sa raspund... spune el, neintalnindu-mi ochii si iesind in graba din bucatarie.

Si, din nou, s-a reintors la a fi inexplicabil de misterios.

--

moor, nu m-am putut abtine hehe :)) //needitat//

mda, in momentul acela din camera nu ma intrebati ce au facut, ca nici eu nu stiu =]] oricum, mason nu e virgina so yeah

ultima postare din anul asta *lacrima*

yoy va ador oamenilor, am tradus asta fiindca erati prea curiosi :)

ne citim in 2016 xx

btw, mai tineti minte cand v-am zis de grupul pe whatsapp? nu? va aminteesc eu ca e inca disponibil ;))). va astept. bye

- D