Capitolul 4 - Tradarea

129 13 11
                                    

Dupa alti 6 ani din viata lui Eric totul se schimba ,numai era un copil, acum era un barbat puternic si nici la orfelinat numai statea , era in ultimul an de liceu si viata lui era cat se poate de linistita ,se perfectionase in arta crimei ,ani de studii si paragrafe invatate pe derost aveau sa il transforme in criminalul perfect, atent la fiecare detaliu. Eric mergea la scoala si desii prefera tot singur sa isi petreaca timpul avea cativa prieteni care il ajutau si doreau sa il scoata din starea lui de meditatie. Patie era una dintre oamenii care ii vroiau binele si mereu il sustinea ,isi petreceau timpul impreuna in timp ce veneau de la scoala, Eric se atasase de ea si o vroia doar pentru el ,chiar daca cei doi nu formau un cuplu el avea aceasta imagine in minte si o hranea pe fiecare zii ,nu suporta pe nimeni sa se apropie de ea , era gelos,posesiv as zice...obsedat. Patie si Eric erau parteneri la un proiect al clasei, asa ca urma sa petreaca urmatoarele cateva week-enduri impreuna . Intr-o dimineata Eric deschide geamul apartamentului si o vede pe Patie vorbind cu unul din prietenii lui, asta avea sa ii puna zambetul vechi din copilarie pe fata:
-Louie ,de ce te joci cu focul . Urmat de acelasi ras sarcastic si privirea patrunzatoare, isi inchide geamul si intra in camera.
Urmatoarea zii Eric si Patie aveau de lucru la proiect:
-Tu si Louie va intelege-ti bine nui asa? sarcastic Eric zambeste si ii atinge usor mana Patiei.
-Da.. de ce nu ne-am intelege ,suntem buni prieteni.
-Dar noi, noi ce suntem..
Putin incomoda Patie isi trage mana subtil de sub cea a lui Eric :
-Suntem prieteni Eric , asa cum suntem din clasa a 9a , avem o relatie speciala nu vreau sa stric asta..
Putin dezamagit de ce auzise Eric isi intoarce privirea si zambeste fortat:
-Pai bine atunci, proiectul asta nu o sa se faca singur!
-Da ,da asa e...
A doua zi Louie il suna pe Eric foarte hotarat sa il mai scoata din casa :
-Heiii amice, nu vreau sa aud carti,nu vreau sa aud bla bla ,azi iesim sa te recreezi putin ,nu uita fara comentarii!
Parca era sansa lui Eric de a clarifica situatia ,pana cand pofta de sange din copilarie nu avea sa revina:
-Ne vedem la 16 la Grove ca e mai liniste .
-Sper ca nu vii cu vreo carte ca ti-o arunc! Tot zambind Louie si amuzat de personalitatea lui Eric
-Stai linistit vechi prieten . Dupa care inchide telefonul "curand vei afla de ce tot citesc intr-una carti" si zambeste cu chipul plin de satisfactie.
La Grove Louie il astepta pe Eric care apare cu un trandafir alb in mana, foarte amuzat de ce vede Louie rade subtil :
-Nustiu cum sa iti spun frate ,nu vreau sa te dezamagesc dar nu esti genul meu ! Extrem de amuzat de acest subiect si convins ca avea sa urmeze o seara de bauta ca baietii :
-Hai lasa porcaria aia de floare Eric sa mergem sa ne distram!
Eric zambeste subtil si repeta in gand "eii dragul meu prieten de ai stii ca floarea asta e pentru tine, sfantul trandafir alb"
Dupa o seara plina Louie era foarte băut ,mergea cu o sticla in mana si Eric il tinea de brat. Dupa o intersectie ajung la un loc mai retras intre foarte mult blocuri:
-Eric ce cautam aici, nu asta e drumul spre casa... Foarte confuz Louie il impinge inspre blocuri
-Ce e cu tine ,ce cautam aici!
-Stii momentul ala cand ai ceva ce e al tau si apare altcineva si ti-l smulge pur si simplu din maini...
-Ce? Ce tot spui acolo?
-Patie e a mea ,mereu a fost!!! Eric se repede asupra lui Louie si il impinge intre doua blocuri ,ii smulge sticla din mana si il loveste brutal in cap...Louie cade secerat la pamant putin ametit si din cauza excesului de alcool , Eric sparge sticla ,ia un ciob si ii reteaza usor gatul prietenului său ,scoate trandafirul din buzunar si il scalda in sangele lui Louie apoi il arunca langa cap ,dupa care se face nevazut. In intunericul noptii o voce scutura linistea noptii :
- Mai perfecta decat perfectiunea ..

Psihopatul - Trandafirul rosuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum