O să-mi lipsească Parisul dar vacanța s-a terminat odată cu liniştea mea.
Înainte să plec din vila luxoasă a părinților lui Bex,mă uit pentru ultima oară la peisaj.Avea să-mi lipsească.
Îmi iau bagajele şi cobor pe scările în formă de spirală întâlnindu-mă cu părinții lui Bex.
-Te-ai simțit bine aici,Ann? mă întreabă Anya,mama lui Bex.
-Da,m-am simțit minunat.Păcat că vacanța de vară nu a durat mai mult,spun puțin abătută.
În timp ce vorbeam cu Anya,aud nişte zgomote care anunță venirea lui Bex.
Un harpon trece pe lângă mine şi Anya,ajungând în uşa de lemn masiv.
Imediat bagajele lui Bex au ajuns lângă uşă fiind atârnate de nişte cleşti.
-Melanie Marie Baxter! Ce am vorbit noi despre harpon? spune Anya pe un ton autoritar.
-Fără harpoane în casă,ştiu dar din vedere ce suntem în întârziere cu 25 de minute şi 3 secunde am zis să mă mişc mai repede,spune gâfâind ajungând lângă mine.
-Acum că suntem toate să mergem spre aeroport,spune în timp ce scoate harponul din uşă.
Bex şi-a luat bagajele care erau pe jos şi le-a pus în portbagajul uriaş la jeep-ului.Îi copiez gestul şi mă aşez pe bancheta din spate la geam.
Îmi scot ipod-ul şi căştile sperând la puțină linişte din partea muzicii.
Drumul nu a fost foarte lung până la aeroport.Îmi scot căştile şi le pun împreună cu ipod-ul în buzunarul de la pantaloni.
Mă dau jos din jeep luându-mi bagajele şi le umez pe cele 2.
Nu am mers prea mult şi nu era aglomerat,fapt care m-a bucurat.
Urc în avion destul de neliniştită şi mă aşez la geam,avea să fie un drum lung.
Îmi scot ipod-ul cu căştile şi las muzica să răsune.
Ca să nu mă plictisesc îmi scot din micul meu rucsac un bloc de desen şi un creion.
Eram ruptă de realitate,eram eu şi peisajul miric...norii.
***
Mă trezesc zgâlțâită de către Bex.
-Ann,trezirea! Trebuie să coborâm din avion.
-Încă 5 minute,mormăi somnoroasă.
-Nici un '5 minute' Ann,o să întârziem şi ştii că mamei tale nu-i place când nu eşti punctuală.
Îmi ridic capul somnoroasă şi-mi iau bagajele.
Limuzina mă aştepta.Fug cu bagajele spre ea şi sunt oprită de către un bărbat în costum negru.
Îmi ia bagajele şi le pune în portbagajul limuzinei.
-Intrați domnişoară Jaequriez,îmi spune bărbatul şi-mi deschide portiera.
Aşa am şi făcut murmurând un 'Mulțumesc'.
-Crezi că o să mai stăm şi cu Liz în cameră? Mă întreabă Bex.
-Sincer nu ştiu,Bex,s-ar putea.
-Eşti bine,Ann? Mă întreabă îngrijorată Bex.
-Nu ştiu..Presimt c-o să se întâmple ceva destul de rău.
-Nu mai fii aşa pesimistă,Ann. O să fie totul în regulă.
-Să sperăm,spun cu glas stins.
CITEȘTI
Dark Half
Teen Fiction''Pregătirea spionilor nu e ceva ce poți activa şi dezactiva" asta a spus mama înainte să mă lase în fața Academiei Kane pentru fete cu inteligență superioară.
