Când a văzut-o pe mama în pragul uși nu-mi venea să cred. Știam că era într-o misiune foarte importantă și nu va putea veni la ceremonia de deschidere.
-Surprinsă? mă întreabă mama cu un zâmbet uriaș.
Nu-mi puteam găsi cuvintele.Mama era în fața mea,veselă,și dornică de un nou an. Era clar ceva la mijloc.O cunosc prea bine și pot observa sub teatrul ei de calitate că nu e ceva în regulă.
- Desigur,mamă.râd și o îmbrățișez. Cum de ai putut veni așa repede?Mi-ai spus că ești într-o misiune foarte importantă.
- Am fost în misiune,Ann,dar am rezolvat neașteptat de repede. Sprâncenele ei erau prea sus decât aș putea crede,clar e un subiect pe care o să-l discutăm,dar nu acum
-Mă bucur că ai venit,mamă.Încerc să schițez un zâmbet fals.
-Eu vă las,fetelor.Ceilalți au nevoie de mine în haosul ăsta,râde și iese din cameră.
-Ce a fost asta? întreabă Liz și cu Bex confuze.
-Habar nu am,dar o să aflăm.Le răspund îngândurată.
-Nu e de bine când zici asta,Ann,se plânge Liz.
-Știu..De data asta o să fie mai periculos decât mă așteptam,spun înainte să se lase liniștea în cameră.
Apariția mamei din senin,renovarea aripii vechi a academiei,profesorii..Toate se leagă de ceva încă nedescoperit.
-Ann,crezi că este vorba despre vechile noastre cercetări despre cum ar putea exista o academie ca a noastră doar că sunt pentru băieți spioni? sparge Bex liniștea.
-Nu știu Bex,toți sunt prea neliniștiți.Trebuie să ne așteptăm la orice.Vine ceva rău,anul ăsta trebuie să ne păzim bine spatele.
Acestea fiind ultimele mele cuvinte înainte să fim chemate la marea ceremonie de deschidere.
Ce aș putea spune?O mare de fete de toate vârstele.Boboace,fetele care au trecut în penultimul an și în ultimul an.
Partea bună anul ăsta a fost că discursul de început a fost scurtat și că mâncarea a venit mai repede.
Nici nu m-am atins bine de mâncare că am auzit cum cineva lovea un pahar cu o linguriță. Desigur,era mama.
-Puțină atenție,vă rog,spune mama mai tare.
Toate şuşotelile şi vocile s-au oprit.
-Mulțumesc.Anul acesta o să fie unul foarte aglomerat şi o să fie şi greu pentru toată lumea. Nu vă îngrijorați,putem face față.
Am rămas surprinsă de cuvintele mamei,presimțirea mea a fost una surprinzător de bună.
-Acum vă puteți întoarce la mâncatul delicioasei cine,spune mama chicotind.
- Pssst,Ann,ai avut dreptate,îmi spune Bex surpinsă.
-Crezi c-o să apară băieți în peisaj sau alte mumii pe aici?mă întreabă amuzată Liz.
-Habar nu am,dar ceva e dubios aici. Spun şi mă ridic de la masă.
Tunelurile închise,camerele renovate,agitația dubioasă,neliniştea din ochii profesorilor,se întâmplă ceva aici şi o să aflu cu orice preț.
-Ann,ştiai că avem un profesor nou? Mă întreabă Christina.
-La ce profesor?
-La Op-Acop,Operațiuni Sub Acoperire, cică Leon s-a pensionat.
- Dar mai avea până la pensie,cum îl cheamă pe ăsta nou?
-Andrew Snow,întrerupe Andrew din spatele Christinei.
-O-ok,schițez un zâmbet de bun venit şi mă retrag uşor.
-Ne vedem la prima oră,Ann Jaequriez.
După acest moment jenant,m-am teleportat în clasă și îl așteptam în bancă pe noul profesor.
A intrat sictirit și foarte calm pentru un profesor nou și destul de tânăr.
S-a așezat la catedră și ce e cel mai surprinzător,și-a pus picioarele liniștit pe ea și se pregătea să spună ceva,dar a fost întrerupt de o colegă.
-Domnule,nu cred că e în regulament să stați cu picioarele pe catedră,spune Amber.
-Mulțumesc domnișoară Avergate,dar nici eu nu cred că e în regulament să îi spui unui profesor ce e în regulament și ce nu e.
Amber s-a introșit toată la față și a amuțit,toată clasa era mută.
-Dacă nu mai e nimic important,o să aveți prima misiune la Op-Acop în seara asta la 8:30 în fața colegiului. Cine știe că întârzie, să nu se mai obosească să vină.
Și așa s-a terminat prezentarea lui.
După ce am plecat din clasă,m-am îndreptat spre cameră dar ceva mi-a atras atenția,de fapt era un cineva.
Un băiat.
CITEȘTI
Dark Half
Genç Kurgu''Pregătirea spionilor nu e ceva ce poți activa şi dezactiva" asta a spus mama înainte să mă lase în fața Academiei Kane pentru fete cu inteligență superioară.
