- Nu vă supăraţi, îmi puteţi arăta drumul spre galeria de clădiri din lego? întrebă amabilă o femeie puţin în vârstă, oprind-o pe stradă pe Nina. O caut de o oră şi nimeni nu a vrut să-mi arate drumul.
- Sigur, veniţi cu mine, zâmbi fata. Tot acolo merg şi eu.
Femeia zâmbi, apoi se luă după blondină. Pe Charles Street era o aglomeraţie de nedescris, Nina trebuind să meargă cu grijă, datorită celor şase căni de cafea din mâini, pe care le apăra de ghionturile trecătorilor. Coti pe o stradă lăturalnică şi se uită în urma sa, zărind-o pe femeia de mai devreme înghiontindu-se cu un bărbat bine făcut pentru a scăpa din aglomeraţie. O aşteptă, apoi merseră amândouă pe stradă.
- Lucraţi acolo? întrebă femeia, fixând cu privirea insigna magazinului Sheeran Lock de pe cămaşa blondinei.
Nina mormăi un răspuns afirmativ, apoi coti din nou la stânga, dând într-un bulevard imens şi mai puţin aglomerat. Mai merseră puţin, apoi pe partea dreaptă se înfăţişă magazinul Sheeran Lock, o clădire cu trei etaje şi acoperită în întregime din geamuri ce lăsau să se vadă tablouri şi construcţii din piese de lego. Nina o luă înainte şi intră, împingând uşa şi reîntâlnindu-se cu melodiile de la pian cântate de Ronald, un pianist plătit pentru a menţine atmosfera. Femeia o urmă, uitându-se uimită la imensa clădire în care intrase. Se opri în faţa unor tablouri puternic colorate, iar Nina veni lângă ea.
- Galeria este la primul etaj, îi şopti blondina. Dacă vreţi să vă mai ajut cu ceva, mă găsiţi la recepţie.
Femeia dădu din cap, încă uitându-se uimită la superbele tablouri afişate la intrare. Nina merse la recepţie, unde Mattew mulţumea unui bărbat bătrân pentru achiziţionarea mai multor pensule şi acuarele.
- În sfârşit! exclamă roşcatul după ce bătrânul plecă. Mi-era sete şi credeam că iar te-ai oprit la standul ăla de cărţi la reducere, Nina.
Fata aşeza pe masă suportul cu căştile de cafea şi chicoti. Obişnuia să piardă noţiunea timpului la acel stand, dar cum ai putea rezista la o colecţie de cărţi geniale, toate cu o reducere substanţială? Ei bine, blondina nu reuşea. Mereu se întorcea cu vreo cinci sau şase cărţi de acolo, iar dimineaţă se întorsese cu toată colecţia Harry Potter, şapte cărţi într-o stare perfectă şi care nu o costaseră mai mult de douăzeci de lire.
Ronald luă o ceaşcă din suport şi sorbi încet, simţind cum cafeaua fierbinte îi arsese limba. Nina începu să râda de faţa schimonosită a lui Mattew, în acel moment făcându-şi apariţie şi părinţii celor doi.
- Iar te-ai oprit la standul de cărţi, Nina? întrebă doamna Sheeran, luând din suport două căni şi dându-i una soţului său.
- Nu, nu m-am mai oprit, replică râzând Nina. Pe Darwin era o aglomeraţie de nedescris, de aceea am întârziat, se scuza ea.
- Păi acum eşti aici, spuse John, tatăl său adoptiv, după ce luă o gură din cafea. Vezi că sus te aşteaptă fanii, continuă el. Am încercat să vorbesc cu ei, dar o vor pe autoarea clădirilor.
Nina zâmbi, apoi mai luă o gură din cana de cafea.
- Bine, mă duc, spuse ea. Dar mai întâi îi duc cafeaua lui Ronald.
Mai luă o ceaşcă din suport şi se îndreptă către pianul negru din colţul camerei. Când o zări, brunetul se opri din cântat şi îi zâmbi.
- Presupun că Beethoven îţi dă sete, glumi blondina, apoi aşeză lângă clape cana cu cafea.
- Nici nu-ţi închipui, replică băiatul.
Nina mai luă o gură din cană, brunetul făcând la fel. Pe uşă intrară un grup de fete, iar brunetul aşeză rapid cana înapoi de unde o luase, începând să cânte din nou.
- Ce reflexe ai, râse Nina.
- Vreau să-mi păstrez slujba, explică Ronald.
Nina zâmbi, apoi îi întoarse spatele, luându-şi cana şi îndreptându-se către grupul de fete.
- Vă pot ajuta cu ceva? întrebă amabilă blondina.
- Ed e aici? replică entuziasmată una dintre fete.
- Ed? o privi urât Nina.
- Ed Sheeran! exclamă o altă fată din grup. Magazinul ăsta se numeşte Sheeran Lock, iar Ed a anunţat dimineaţă pe twitter că va fi aici!
În următoarea secundă uşa se deschise, iar una dintre fete ţipă. Toate se îndreptară către băiatul ce tocmai intrase, iar Nina rămase pe loc, şocată. Făcu stânga împrejur şi alergă către uşa depozitului, intrând în cameră şi lăsându-se să alunece pe podea, sprijinindu-se de uşă. Nu se poate să se fi întors, mormăi ea. E plecat de trei ani.
***
Într-un final grupul de fete plecaseră, iar roşcatul respiră uşurat. Nu fusese o idee bună să-şi anunţe venirea pe twitter. Aruncă o privire în jurul său, ajungând la concluzia că magazinul se schimbase radical de la plecarea sa. Arăta mult mai profesionist şi modern, iar pe majoritatea picturilor de acolo era scris, în colţ, numele lui Mattew sau al Ninei. Sau al amândurora. Privirea îi fu aţintită asupra recepţiei, unde un cap roşcat se zărea în faţa unui laptop. Înaintă, uitându-se la roşcatul ce butona laptop-ul. Ed tuşi, dar roşcatul continua să se uite în calculator.
- Îmi puteţi spune unde e galeria de lego? întrebă amabil Ed.
- La etaj, răspunse nepăsător băiatul din faţa laptop-ului.
- Băi, tâmpitule! exclamă roşcatul, celălalt roşcat ridicându-şi rapid privirea.
- Eşti... şopti el, uimit.
- Hai nu-mi spune că nu mă mai recunoşţi, glumi băiatul.
***
Roşcatul îşi îmbrăţişă afectuos părinţii, încă cerându-şi scuze pentru lunga sa plecare. Părea că părinţii săi nu mai dădeau importanţă trecutului, fiind bucuroşi de întoarcerea roşcatului în familie.
- Mă bucur să fiu din nou aici, spuse Ed, după ce mama sa sfârşi îmbrăţişarea. Nu aveţi idee cât de dor mi-a fost de voi, dar mi-a fost frică de reacţiile voastre când voi reveni.
Mattew şi părinţii săi zâmbiră.
- Nina unde e? întrebă roşcatul, uitându-se în jurul său. Mi-a fost foarte dor de ea.
Doamna Sheeran privi şi ea nedumerită prin magazin.
- Spusese că merge la galeria de lego, dar nu este acolo, replică femeia.
- Poate că s-a dus din nou la standul de cărţi , râse Mattew. Zicea ceva de o reducere la Jocurile Foamei.
Ed privi în magazin, zărind o fată cu o glugă în cap, alergând către ieşire. Zâmbi, se scuză, apoi alergă după acea fată. O prinse de glugă, aceasta descoperind un păr blond. Fata îşi roti încet capul, revăzând acei pistrui mici şi deşi şi acel păr ca focul.
- Bună, surioară, zâmbi inocent Ed.
Nina se strâmbă, schimonosind un zâmbet şi murmurând pe un ton răutăcios un ,,Bună”.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Ed, privind-o la fel de inocent.
Nina îşi miji ochii şi dădu din cap în mod negativ. Roşcatul o privi bănuitor, dar în acel moment apăru doamna Sheeran.
- Oamenii te aşteaptă sus, Nina! izbucni stresată femeia.
- Mă duc acum, replică Nina şi se făcu nevăzută.
Mori, mori, mori, mormăi printre dinţi blonda în timp ce se îndrepta către galerie, unde mai mulţi oameni admirau clădirile sale.
