Capitolul 2

17 0 0
                                    

Au trecut si orele cu toate vorbele despre Jhon și am scăpat din "iad" . Am ajuns acasa iar dupa un dus am intrat pe facebook după un timp am ieșit am mâncat și apoi m-am pus la somn după ceva timp.Tot așa timpul a trecut ,iar eu auziam același lucru ! Că ar trebuii să îl cunosc pe Jhonătăn fiind că semăn foarte mult cu el .
După un timp am hotărât că acest băiat a mers cam departe atunci cand și-a batut joc de o prietena foarte bună. Ea a zis ca vrea să îl sune că vrea să îi audă vocea ,că îi lipsește enorm doar ca ei nu ii mai raspunde .
-Jonathan ?!? Suna-l de pe telefonul meu oricum nu imi pasa!
- Mersi Ariana ,mersi mult !
Dupa ce el a spus "Alo" telefonul a ajuns ca prin minune la mine in mana si vorbeam cu el dar nici eu nu stiam ce dupa ceva timp am devenit prieteni dar eu nu prea ii dadeam importanta . Intr-o seara vorbeam prin mesaje iar eu raspundeam estrem de greu pentru ca ma uitam la "Titanic" acea seara blestemata cand am inceput sa vorbim . A doua zi m-a intrebat daca vreau sa fim impreuna iar eu stiind ce fel de baiat e i-am spus
-ok oricum nu aveam ce sa fac urmatoarele 3 saptamani
Apoi am evitat sa iesim impreuna cautand amandoi scuze până in ziua in care mi-a zis ca nu poate ajunge cu o scuza obijnuita iar apoi mi-a dat mesaj ca in 10 minute ajunge in fata scolii mele ....

Gânduri la miezul nopțiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum