Sensul...

72 16 3
                                    

M-aș refugia în brațele tale,
Dar știu că nu mă vei lăsa,
Așa că rămân singură rupând petale
De care sigur nu-ți va păsa.

Nu te înțeleg deloc, deloc,
Poate pentru că tu mă respingi.
De asta strâng la piept al tău breloc,
Pe care visez c-o să-l atingi.

Număr pe degete minutele,
Poate așa trece timpul.
Dar sfârșesc amintindu-mi momentele,
Când îmi uitai numele și foloseai apelativul.

O viată în versuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum