Corpul îmi alunecă uşor pe gresia umedă,
Iar lacrimile-mi curg şiroaie pe faţă.
De ce încă gândesc cu inima mea şubredă
Când apar atâtea greutăţi în viaţă?
Am crezut mereu în ai tăi ochi abisali,
Şi tot ei m-au adus la margine de drum.
Visam să străbatem de mână munţii transversali,
Chiar daca urma să ne pierdem în al feeriei fum.
Încă te aştept să vii nu doar la mine-n vise,
Ci şi în realitatea macabră ce mă-nconjoară.
Uită tot ce gura mea cândva zise,
Şi scapă-mă de singurătatea care mă omoară.
HEI! Scuzaţi-mă că nu am mai postat de mult timp dar de acum o să încerc să postez regulat. Dacă vreţi, puteţi să intraţi şi pe blog-ul meu unde urmează să postez altă poezie tradusă în engleză. http://mydarkdreamsmjklmnop.blogspot.ro/
CITEȘTI
O viată în versuri
PoetryÎN CURS DE EDITARE. În această carte notez părţi din sufletul meu. Unele poezii sunt generalizate dar altele reflectă clar situaţia mea. "I walked the fields through the fire Taking steps until I found solid ground Followed dreams reaching higher ...
