Sunt Abbie Johnson.Ma trezesc pentru a mia oara in acelaşi orfelinat ...ma satur de aceeași oameni ,acelasi program ,aceeași stare.Vreau sa plec in lume,sa simt cum e sa fii liber.Am 16 ani si nu mai pot astepta inca 2 ani ca sa scap de mizeria asta de orfelinat.Mi-am pus in plan sa ies de aici împreună cu prietena mea Jessie,Jessie Brown.E cea mai tare ,e mai mica decat mine cu un an si asteptam sa fim adoptate de ceva vreme si se pare ca nu a fost sa fie.Asa ca maine ,dupa ce vom manca de dimineata,vom evada intr-un fel sau altul.
-Psst.
-Mda Jessie.
-Abbie?Te-ai gandit la ce vom face sau unde vom merge dupa ce iesim in lume?Nu e vorba ca nu as vrea sa vin cu tine ,dar noi nu cunoastem deloc lumea si va fi destul de greu sa ne integram cu modul asta de a trai.
-Uite,iti promit ca imediat cum iesim de aici ma voi apuca de un job part-time si fac rost de niste bani ca sa ne putem inchiria o garsoniera.Totul va fi bine,iti promit.
Minunat,acum Abbie e speriata .De parca nu sunt deja terminata fara un plan de evadare.Noroc ca am smartphone-ul asta.Acum pot sa ma uit pe net pentru anunturi.Ce nu stia nimeni este ca parintii lui Abbie murisera intr-un accident de masina si au părăsit-o la doar varsta de 3 ani.Aceasta acum a trecut peste dar nu ii e deloc usor .
Ziua cea mare sosise.Era ora 9.Ora 9:15.Micul dejun era servit la 9:30 ,iar fetele isi strânseseră deja lucrurile .
Dupa ce si-au mancat ouale ochi si baconul,Abbie a ridicat alarma de incendiu si a smuls-o pe Jessie de la masa.Toata lumea era tensionata si nu stia nimeni cum sa iasa mai repede,iar fetele au reușit sa iasa de acolo.