Am iesit.Eu ,Abbie ,am reusit evada impreuna cu Jessie.Imediat după ce alarma a pornit,am inceput sa alerg ca la maraton,dar a meritat.Acum suntem libere.Probabil nimeni nu ne-a adoptat ,dar nu putem spune ca ducem lipsa de afectiune.Eu o iubesc pe Jessie ca pe surioara mea mai mica,as face orice pentru ea.Fac orice penteu ea.Pentru ea am evadat,o merita,amandoua o meritam.Acum suntem pe Aleea Scriitorilor ,cautam blocul cu numarul 17 ca sa putem inchiria un apartament.Deodata,zaresc blocul si un om care parca ne astepta acolo parca de zile intregi ,ma apropii incet si spun:
-Dumneavoastră sunteți domnul administrator?
Dânsul răspunde zâmbind:
-Da Abbie,Jessie,eu sunt administratorul ,cel care vă va da cheia la apartamentul vostru.
Sunt socata,cum de imi stie numele?Cum de il stie si pe al lui Jessie?Asa ca ma incumet sa zic,dar nici nu apuca sa deschid gura bine ,ca aud:
-Nu e nevoie sa intrebi,iti voi povesti totul inauntru.Ne deschide usa ,dupa care intram in apartament.Totul miroase a nou.Biblioteca are mirosul de lemn lacuit,televizoarele sunt in tipla ,iar restul mobilierului se afla intr-o masina din curtea blocului.Ne asezam cu totii la masa din bucatarie si incep prin a spune:
-Nu vreau sa par nepoliticoasa sau sa fiu o persoana rea,dar cum dracia naibii imi stiti numele?tip speriata si panicata...
-Abbie ,calmeaza-te,eu..eu sunt..bunicul tau.
-Dar asta e imposibil....După ce parintii mei au murit,nimeni nu s-a mai interesat de mine.
-Cu excepția mea.
-Cum de stiti de Jessie?
-In primul rand,te rog vorbeste-mi cu tu,in al doilea rand,m-am interesat foarte mult despre tine si despre prietenii tai(doar despre Jessie).Uite,nu am intentionat sa te sperii si nu am vrut sa apar niciodată asa brusc in viata ta spunându-ti ca sunt ruda cu tine,am incercat doar sa te ajut.Astea sunt cheile de la usa si acestea sunt cele de la usa din fata.Eu voi fi deasupra,iar daca ai vreodata nevoie de ceva,doar vino sa imi spui si te voi ajuta de indata.
