Un elev de clasa a V-a

2: Cand nu credeam va poate fii mai rau

Ca un elev constiincios ce sunt, in dimineata asta ma trezesc devreme: 11:30.
Ce? E devreme pentru mine.
Stiu ca mai am doar o ora si incep cursurile, dar azi nu am grija temelor (doar azi).
Dupa ce ma spal pe fata si iau micul dejun, ma duc sa verific orarul si sa-mi pregetesc ghiozdanul pentru ziua ce urmeaza.
Descopar,cu groaza,ca azi am 7 ore, printre care si matematica.
Ma sperie gandul ca trebuie sa stau imobilizat sapte cesuri intr-un scaun amarat de lemn si sa mai suport si tacanelile profesorilor mei dragi pe care inca nu ii cunosc.

*

Primele cinci ore au trecut destul de repede, tinand cont ca profesorii par destul de intrgi la minte.
Insa acum urmeaza greul: ora de matemetica.
Inca ma bucur de ultimele 2 minute din aceasta pauza minunata care urmeaza sa moara si sa ma duca intr-un univers plin de cifre si semne pe care nu le voi intelege niciodata si care ma strang de gat si, intr-un final, ma vor ucida cu sange rece.
Aud clopotelul sunand si deja frica imi invadeaza venele.
Nu dureaza nici 30 de secunde si pe usa intra godzila. Si nu exagerez.
Ce are diriga si acest profesor?
Ambii vor sa ne tortureze.
Observ in mana stanga a monstrului vreo trei hamburgeri supraumpluti cu carne si cartofi prajiti.
Nu e de mirare ca arata ca godzila.
In cealalta mana tine o geanta supradimensionata care ma sperie. Daca ascunde vreo bomba?
Dar cel mai probabil si-a luat cu el un porcusor prajit asezonat cu ketchup.
- Ma numesc Vasile Ciobanu si voi fii profesorul vostru de matematica timp de 4 ani.
Daca il cheama si Vasile si Ciobanu e clar. A crescut cu vacile.
Dupa ce striga catalogul, nu stiu cum dracu' ma gaseste sa ma scoara fix pe mine la tabla.
Ies din banca si ma indrept cu pasi mici spre imensa tabla care seamana cu un portal spre lumea nestiuta de mine.
- David, scrie te rog urmatoarea problema.
Dupa ce imi dicteaza toate datele, imi dau seama ca imi cere sa aflu cate gaini si cate oi are el in curte.
Pentru ca habar nu am sa rezolv asa ceva, incep sa ma uit pe tavan incercand sa gasesc ceva care sa ma scoata din belea.
- Domnule profesor, spun eu cu tupeu. Cum pot sa imi dau seama cati litri de vopsea au fost necesari pentru pictarea intregii scoli?
- Asta e interesant. In sfarsit, un baiat care este interesat de scoala profesionala.
E prost?
- Nu, domnule profesor. Era o simpla intrebare.
- Da, dar orice cuvant ascunde un alt inteles in spate. Trebuie sa privesti mai profund in spusele cuiva si sa intelegi ce simte si ce gandeste acea persoana.
E nebun!
Asta inteleg eu in spatele vorbelor lui.
- Va multumesc, domnule profesor. M-ati ajutat sa imi dau seama ce fel de persoana sunteti.
- Toti spun asta cand ajung sa ma cunoasca.
De ce nu ma mira?

Dupa ce ambele ore in care a inceput sa-si sustina teoriile incredibil de aiurite, plec acasa, cu un gust amar in gura.

O sa am de tras cu domnul profesor de matematica.