-Esti un nenorocit de om, asta nu e viata pe care mi-am dorit-o!
- Parca ti-am mai spus sa nu incepi o cearta de fata cu copilul, are doar 9 ani, nu are nevoie sa auda probleme noastre..
-Nu incerca sa schimbisubiectul dobitocule, se rasti mama in fata tatei intr-o incercare de a-i arata ca detine controlul asupra situatiei.
Am doar 9 ani, nu inteleg motivul pentru care se tot cearta ai mei, dar m-am saturat sa-i privesc pe amandoi cu atata tristete asa ca m-am decis sa plec de acasa..
-Vreu doar sa ma pot bucura si eu de via..
-Angello unde crezi ca te duci? O intrerupe tata cu un glas speriat pe mama
Aleg sa nu raspund intrebarii tatei si sa fac ce am de facut.
Am alergat cu ochii inlacrimati cateva strazi departare si am stat sa meditez asupra unui lucru.
Mama se cearta cu tata din cauza banilor, compania sa a dat faliment anul trecut si inca are niste sume serioase de dat la banca. Amandoi au cate 2 slujbe dar chiar si asa abea ne descurcam cu banii.
- Eu nu o sa fiu asa, o sa am o familie fericita, nu o sa ne lipseasca nimic, indiferent de ce va trebui sa fac.. gandeam eu atunci, pana cand vocea tatei m-a intrerupt din gandurile mele
-Angello, aici erai, eu si mama ta ne-am facut griji pentru tine, mi-a spus tata cu un glas usurat, hai inapoi acasa
-Imi pare rau, e tot ce am putut spune, punand capul in jos de rusine.
Desi poate nu am primit cele mai luxoase lucruri, ii iubesc si ii respect mai mult decat orice pe lumea asta
-
