Bloody Darkness ~Necorectată~

3. Calvarul privirilor

Baietii inca mormaie nervosi cu toate ca a trecut deja un sfert de ora de la decizia reginei. Ei, niste mari printi, progeniturile vampirilor trebuie sa slujeasca niste printese doar pentru ca aceasta este dorinta Reginei Anelie? De neconceput! gandeste Anzel, aburii iesindu-i din urechi si din nas, fiind asemenea unui mic dragon. Ce era mai deranjant e ca acea femeie al carui ranc ii impiedica sa se opuna le-a si ales cate-o "stapana" pana la intoarcerea regelui.

Cu putin timp in urma

-Asadar, vad ca sunteti confuzi. Atunci, regina face o scuta pauza apoi continua, o sa va aleg eu stapana.

Cei zece suspina, dar nu zic nimic cu toate ca emotiile le copleseau pe printese, ele mai avand putin si lesina. Doar aveau de ce. Printii erau vampiri, nu se stia cand se puteau trezi cu coltii lor perforandu-le pielea. Regina, dupa un minut de gandire spune tare si clar:

-Dayanna si Xander, Heliana si Claude, Daieen si Erkan, Elenor si Zoliryum si ultimii, Andreea si Anzel. Atat pentru azi. Va puteti retrage, spune ea frecandu-si tamplele de parca ar fi depus vreun efort supraomenesc.

In prezent

Pov. Claude.

Fetele s-au retras in camerele lor, iar tovarasii mei de tampenii la fel. In curand una dintre printese avea sa-l cheme pe primul slujitor. Un clinchet se auzi. Clopotelul din camera mea suna de zor. Asta da urgenta, gandesc eu. Urc scarile rapid pana la etajul al doilea, apoi ciocan in ura printesei. Un "intra" mai mult soptit se aude. Imping usa camerei, in fata mea aparand o mare de roz pal ce-mi irita putin ochii.

-Prea mult roz, spun eu soptit si ma stramb ca un copil mic,

-Stiu, nu? spune Heliana brusc.

Ups... Se pare ca m-a auzit. Are urechi bune. Oare chiar e om? Are aspect uman, dar si eu si ceilalti il avem si suntem vampiri. Dintr-o data ea se ridica in capul oaselor din pat si imi zice privindu-ma scurt.

-Imi poti aduce te rog niste prosoape? spune rusinata. De ce s-a rusinat? Sunt doar niste prosoape.

-Sigur, spun apasand manerul auriu al usii.

-Ah, si te rog, poti sa le aduci peste 30 de minute?

-Bine, spun si ies.

Cobor usor, pisicesc intr-un fel pana la parter. Rog o menajera tanara sa ma ajute sa le gasesc, apoi urc in camera mea. Ma tolanesc in pat. Am ajuns un servitor doar pentru ca am urmat ideea tembele a lui Zoli. Ce posete zicea el? Tot ce voia era sa vada printesele pe ascuns. In conacul Red sunt doar baieti deci e plictisitor, iar aici invers. Ciudat, un rege si o regina ar trebuii sa stea intr-un castel. Probabil acolo stau mai mereu, iar aici ne viziteaza. Suntem ca pasarile in colivie...

Pov. Heliana

Stau in apa din cada de aproape 30 de minute. Mi s-a incretit pielea, dar nu de ajuns, asa ca mai stau. Sunt amortita ca o carpa de sters praful, somnul ma fura. Dar inainte sa imbratisez intunericul, aud usa camerei si vocea lui Claude...

Pov. Claude

Intru in camera Helianei grabit. Am intarziat. Pun rapid prosoapele pe pat si o strig anuntand-o ca le-am adus. Nimic, liniste totala. Bat in usa de la baie, tot nimic. O deschid putin iar un val de abur ma cuprinde. Cum naiba a facut baie aici? Apoi o vad, a lesinat in cada de la atata caldura. Oftez zgomotos si o acopar cu un prosop neuitandu-ma la ea. Trebuie sa-i respect intimitatea. O pun pe pat apoi incep sa ma holbez. Avea corpul mic, exact ca al unui copil de 14 ani. Parul satem si ud ii curge pe obrajii rosiatici inca. Un gand fugar de a o musca imi strabate mintea. Scutur din cap, apoi ii pun pe ea tinandu-mi ochii inchisi si bazandu-ma pe simturi o rochie de noapte. Deschid ochii si usor o asez in patul de baldachin, alb. O sarut pe frunte apoi spun:

-Noapte buna, mica mea steluta, apoi ies fulgerator pe usa, coborand vijelios la primul etaj apoi in camera mea. Ma sprijin pe usa lasandu-ma in jos apoi imi acopar fata rosie cu mana pe care apoi mi-o primb prin par nervos.

Ce naiba am facut...?

N/A

Acesta a fost capitolul 3. Sper sa va placa. :3 O sa iau pe rand cuplul stapan-servitor, bineinteles cu mici sau mai maritampenii facute de adolescenti. ^^