Mama , prima mea experienţă .

Capitolul 8

       Din perspectiva lui Chad:

Totul în jurul meu era întunecat. Parcă eram lipsit de simţuri.  Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu miroseam nimic. Era de parcă pluteam în neant şi nimeni nu mă putea găsi. Deodată am simţit ceva dur sub picioare. Mă aflam pe un drum şi nu ştiam încotro mă îndrept. Am mers în continuare sperând să găsesc capătul. Ori înebunisem ori mi se părea că am văzut o lumină. Cu cât mergeam mai mult cu atât lumina se mărea. Am început să fug. În acea lumină am putut distinge o persoană. Am simţit că voi plânge când mi-am dat seama că acea persoană era mama. Am strâns-o în braţe şi am început să suspin. Aceasta mă mângâie pe păr şi îmi spuse că totul va fi bine, doar trebuia să mă trezesc.

Odată ce deschid ochii mama dispărea şi puteam vedea chipul unei fete frumoase cu ochi sclipitori şi înlăcrimaţi, părul auriu reflectat de razele soarelui şi un zâmbet cald. Aceasta m-a luat prin surpindere atunci cănd m-a îmbrăţişat.

- Oh, mă bucur atât de mult că eşti bine! Mi-ai lipsit enorm!

- Bruh..

- Mai bine nu vorbi, odihneşte-te! Voi anunţa un doctor că te-ai trezit.

Eram absolut năucit de tot ce se întâmpla în jurul meu. Nici măcar nu mai ştiam cine sunt.

M-am ridicat în capul oaselor şi aşteptam ca acea fată şi doctorul să se întoarcă.

-Este foarte bine că te-ai trezit,Chad! spuse o voce necunoscută mie.

În faţa mea se afla un bărbat înalt, îmbrcat într-un costum negru şi privindu-mă de lângă fereastră.

-Trebuie sa te pregătesc.Ritualul va avea loc în curând. Mai exact 2 luni.

- Uite omule, nu ştiu cum să-ţi zic dar abia m-am trezit, nu ştiu cine sunt, unde sunt, ce fac, cine sunteţi şi ce e cu mine. Aş prefera să mă lăsaţi să mă odihnesc.

- Voi chema un doctor!

În acel moment doctorul intrase în cameră impacientat.

- Vă rog să ieşiţi pentru că vreau să am o discuţie cu pacientul!

- Cred că dumneavoastră sunteţi mai suportabil.

- Nu pot glumi acum cu tine, Chad! Ai stat în comă 3 luni, ieri la ora 22:41 erai mort. Nu respirai, eu am fost cel care a plâns lângă tine neştiind cum să le dau vestea alor tăi. Acum.. acum eşti treaz.

- E ok, sunteţi la fel ca ceilalţi doi. Puteţi să mă lăsaţi să dorm.

- Revino-ţi! Nu eşti conştient! Mai ţii minte cum ai ajuns aici?

- Nu îmi amintesc nimic!

Doctorul începuse să se plimbe prin cameră agitat, cu mâinile în cap şuşotind tot felul de chestii.

- Tot ce îmi amintesc este că în somn.. nu ştiu, am văzut o femeie.Una foarte frumoasă. Avea un păr castaniu, îmi zâmbea.Mă liniştea.Am văzut-o de mai bine de 5 ori.Ultima oară era tristă şi neliniştită. Nu mă lăsa să-i vorbesc. Îmi spunea că totul va fi bine, că trebuie să mă trezesc. Doar la ea mă gândesc de când sunt treaz. Cred că m-am îndrăgostit de o femeie din proria-mi imaginaţie!

- Femeia asta te-a readus pe Pământ! E o minune, băiete. Dumnezeu te iubeşte!

- Aşa cred. Nu îmi doresc memoria înapoi. Îmi doresc să o găsesc pe femeia asta. Ştiu că există!Mi-a spus că mă aşteaptă să mă întorc!

Deodată cineva a dat buzna în salon.

- Chad, puiule! Eşti în regulă?

Văzând persoana ce tocmai intrase, am amuţit. Era femeia din visul meu.