The Differences ✌❤

Capitolul 7

Nu am dormit toată noaptea, gandindu-ma la bunica mea, așa ca am coborât în sufragerie și m-am uitat la un film. Însă, la un moment dat, bate cineva la ușă. Eu m-am speriat pentru ca era cam 3 dimineața și mai eram și singura acasă.. Mă duc și mă uit cine e la ușă. Era Kevin. Nu am vrut sa deschid prima oară. Dar mi-a spus ca are ceva important sa îmi spună.
-Bună, mi-a fost dor de tine, Amber.. Am venit sa Îți spun că îmi place de tine.
-Cum ai putut sa vii sa îmi spui ăsta, după întâlnirea pe care 'am avut-o'.. pleacă de aici! Nu vreau sa te mai văd!
Și am vrut sa închid ușa, dar și-a pus piciorul în ușă și s-a lovit. Mi-a fost mila de el pentru ca și mie îmi plăcea de el, așa ca l-am dus pe canapea.
-Stai sa Îți aduc gheata.
....
-Am revenit! Puneți asta pe picior ca sa nu se umfle.
-Ești singura acasă? Unde e bunica ta?
-La spital.. Am găsit-o lesinata când am venit acasă și am dus-o la spital unde s-a operat.
-Îmi pare rău! Acum cum se simte?
-E mai bine. Mâine o sa fie externata.
-Mă bucur. Uite, voiam sa Îți spun că în seara aia și eu am fost tot la spital cu bunica mea pentru ca s-a simțit foarte rău și nu am putut sa te sun. Îmi pare foarte rău.
-Ce a pățit bunica ta?
-S-a simțit foarte rău. Dar acum e bine.
-Bine. Și tu stai cu bunica ta?
-Da, mama mea a fost omorâtă când aveam eu 4 ani.
-Oh, îmi pare rău.. Și mama la fel, doar ca ea a fost omorâtă când aveam eu 2 ani și de atunci stau cu bunica mea.
-Îmi pare rău. Și acum, vrei sa mai ieșim încă o data și acum Îți promit ca vin?
-Sigur.. și VOIAM (☺) sa Îți zic ca și mie îmi place de tine.. și după ce i-am zis asta, m-a luat în brațe și m-a sarutat. Și m-a întrebat dacă vreau sa fim împreună ..
-Cred ca toate fetele și-ar dori sa fie într-o relație cu tine.. De ce nu as vrea și eu?
-Nu știu.. Mă gândeam doar.. Te iubesc mult, pitica mea idioata!
-Și eu, URACIOSULE!
*moment sentimental*
După ce ne-am uitat la un film, el s-a hotărât sa se duca acasă, așa ca a plecat pe la 5 dimineața, și după eu m-am dus la spital sa văd Cum se mai simte bunica.. Ea era bine. Și eu eram bine. A fost cea mai frumoasa zi de 26 septembrie. Oh, fucking. 26 septembrie. Adică mâine e ziua mea. OMG, cum am putut uita de ziua mea? Împlinesc 17 ani și nu știam. Doamne ☺ Mâine o sa fie o zi perfecta. Mâine ies cu Kevin în oraș așa ca o sa fie și mai perf'. Am apreciat foarte mult ca el nu mi-a spus ce simte pe Facebook, cum fac ceilalți băieți.. Eram fericita și ca bunica și-a revenit. Sper ca a uitat de ziua mea ca nu vreau sa se forțeze și sa îmi facă vreun tort sau ceva. Știe ca o iubesc foarte mult chiar dacă nu îmi face asemenea chestii de ziua mea.. M-am întâlnit cu domnul doctor și mi-a spus ca pot sa o iau acasă pe bunica așa ca am luat-o și a fost foarte fericita ca a ajuns în sfârșit în casa ei.. și în ziua aia ne-am odihnit amândouă, și după ce ne-am trezit, i-am spus bunicii tot ce s-a întâmplat în noaptea când a lipsit.
-Of, fix când nu sunt eu acasă, se trezește și Kevin sa vina .
-Hai, bunico! Nu te supara.. cred ca dacă ai fi fost aici, Kevin nu ar fi plecat întreg acasă.
-Da, ai dreptate!
După ce ne-am luat în brațe, se aude o bubuitura în ușă. Când am deschis-o, nu îmi venea sa cred cine a venit. Fix persoana de care fugeam și cu care nu voiam sa mă întâlnesc..