Intr-o zi mi-am luat inima in dinți și am spus fiecăruia în parte cu ce m-a afectat emoțional. Toți: "Îmi pare rău, nu mi-am dat seama!"... Se întorceau cu spatele si râdeau. Mda. La majoritatea le-am spus, dar au rămas 3 persoane cărora nu le pot spune: bunicilor mei si mamei mele... Nu pot să le spun "bătrânilor criminali" cât rău mi-au facut, totuși m-au crescut 12 ani chiar daca m-au distrus. Nu pot să-i spun mamei mele că absența ei m-a afectat enorm de mult. Nu pot pur si simplu să le spun că ei au greșit... Mă urăsc pe mine pentru ce au facut ei! Eu sunt o greșeala.
Mereu ma întreb de ce toți oamenii își pun speranța in Dumnezeu. Eu eram un simplu copil, ani întregi ma rugam in fiecare zi sa imi dea mama înapoi, ma saturasem sa fiu "orfana". Poate daca Dumnezeu exista, ma ajuta si imi lumina drumul... Oricum nu stiu ce rost are viața. Ne naștem ca să murim. Si într-un final ajungem în pământ, chiar daca e la momentul potrivit sau cu mult înainte. Sinuciderea pune capăt suferinței... Am luat 15 pastile sa avertizez vocile din capul meu, dar mai mult le-am satisfăcut... Ma chinuie mereu, țipă, ma strigă, mă fac sa disper. Sunt la o vârsta la care inteleg daca.cuiva îi pare rău cu adevărat sau se preface. Sunt destul de matura sa văd adevarul în ochii cuiva! Nimeni nu ma mai poate minți! Sunt bine, promit ca totul o sa fie bine! Pai normal ca pot promite asta pentru ca după moarte nu mai este suferința.
Aceasta este o parte din viața mea. Menagatos Gabriela Florentina, 14 ani, Constanța-România.
