De azi m-am reapucat (daca pot sa-i spun asa… . Nu stiu daca m-am apucat serios pana acum) de scris. Bineinteles ca, intrucat abia acum incep, nu o sa postez foarte mult aici, cel putin pana cand voi invata cum se face.
Am o singura rugaminte: daca tot v-ati pierdut 5 minute citind prostiile scrise de mine, lasati un comentariu. Nu ma supara critica.
Totul a inceput acum 6 luni la moartea subita a presedintelui Langdon si imediata ascensiune la putere a tanarul Snow, un om in ale carui vene curge sange albastru inca de pe vremea bunicului sau , unul dintre cei mai mari eroi de razboi si strategi pe care i-a avut vreodata Capitoliul. Statuia lui inca ocupa un loc de cinste in ceea ce se numeste Hall of Fame, un adevarat sanctuar in inima Capitoliului in care au fost adunate busturile si tablourile celor mai importante personalitati- majoritatea presedinti- pe care i-a intalnit Capitoliul. Si-a castigat acest drept, rangul , precum si nenumarate bogatii in urma razboiul la care a participat in calitate de Sef al Aparatorilor Pacii impotriva rebelilor in timpul Zilelor Negre, termen folosit sa desemneze revolta districtelor împotriva Capitoliului. Revolta a fost destul de repede invinsa, visele de libertate a Panemului fiind spulberate in momentul in care Districtul 13, cel mai important si mai puternic District a fost ras de pe fata pamantului. Celelalte douasprezece au ales sa se predea.
Zilele Negre au trecut, dar noi am fost mai asupriti ca niciodata. Tratatul de Tradare ne-a adus legi noi, care garanteaza pacea, si, pentru a ne reaminti în fiecare an ca Zilele Negre nu trebuie sa se repete, ne-a dat Jocurile Foamei. Coriolanus Snow, bunicul actualului presedinte cu acelasi nume a fost unul dintre cei mai importanti sustinatori , votul lui , care valora cat 13 voturi obisnuite ne-a adus Jocurile , prin care mor in fiecare an 23 de copii nevinovati cu varsta intre 12 si 18 ani din cele douasprezece Districte ramase. Doar unul dintre ei scapa cu viata din arena. Se presupune ca din acel punct invingatorul va duce o viata linistita, fara nici o grija. Celebritate. Bogatie. Un tablou cu tine in Hall of Fame. Glorie eterna. Cu mult timp in urma, cand au inceput Jocurile, Capitoliul a construit, in fiecare district cate o duzina de case. Indiferent din ce District provine ”norocosul”, acesta va primi o casa luxoasa in Cartierul Invingatoriior, o zona exclusive rezervata castigatorilor Jocurilor din fiecare District. Pe langa acestea, se mai adauga si hrana din abundenta, medicamente foarte rare si posibilitatea de a-ti intretine familia intr-un trai mai mult decat decent.
O viata pe care daca o dobandesti, vei ajunge sa fii invidiat pana si de locuitorii Capitoliului, iar Districtul din care faci parte iti va ovationa numele un an de zile pentru ca Capitoliul ofera recompense substantiale fiecarui locuitor din Districtul din care provine invingatorul.
Un adevarat privilegiu… s-au asta incearca sa ne transmita Capitoiul prin propurile pe care le face in fiecare an. E adevarat, invingatorul primeste o casa luxoasa, bani , faima si celebritate. Ceea ce “uita” Capitoliul sa ne spuna e ororile prin care trece invingatorul atat in arena, cat si dupa. De cele mai multe ori, invingatorul isi pierde mintile s-au nu mai au incredere in nimeni. Ajungi sa te temi de orice fosnet, dormi mereu cu lumina aprinsa- asta daca mai poti dormi- si cu un cutit in mana. Pe langa asta, invingatorul trebuie sa fie la randul lui mentor pentru tributurile din anii urmatori si sa se prefaca mandru de asta. La interviuri trebuie sa fie mereu cu zambetul pe buze si sa vorbeasca cu entuziasm despre Jocuri si Capitoliu.
Exista consecinte daca nu faci intocmai. Crede-ma, iti spun din proprie experienta.
Asa a ales Capitoliul sa ne reaminteasca ca suntem intru totul la mila lui: ne rapeste copii, douazeci si patru in total, un baiat si o fata din fiecare district numiti tributuri. Cei douazeci si patru sunt inchisi intr-o arena, in aer liber, care poate adaposti orice, de la un desert arzator pana la un pustiu inghetat. Iar asta se intampla de 50 de ani incontinuu, fara ca cel mai mic gest de revolta sa apara.
Cand eram mic, tata obisnuia adesea sa-mi povesteasca despre modul in care au luat nastere Jocurile Foamei si despre cat de mult s-a injosit Capitoliul sa puna capat Zilelor Negre. Cel mai adesea imi vorbea despre prima editia a Jocurilor. Acum, este interzis sa vorbesti despre asta. Oricum, nimeni nu mai stie exact cum s-au petrecut lucrurile; filmul a fost distrus, iar majoritatea celor care au trait in acei ani au murit sau nu indraznesc sa vorbeasca. De fapt, nici nu cred ca ar interesa pe cineva.
Dar eu stiu multe… . Si cum ai putea uita asa ceva?
Dupa incheierea revoltei, apele au ramas destul de agitate in Panem. Capitoliul se temea ca oricand ar putea incepe o alta revolta, asa ca a trebuit sa gaseasca rapid un mod de a-I speria pe locuitorii Districtelor. La inceput , au fost aplicate taxe mai mari, inchisoarea pentu delicte oricat de mici, cum ar fi faptul de a vorbi in soapta cu cineva si infometarea . Dar Capitoliul cauta ceva mai bun, ceva care sa dezbine unitatea Districtelor, ceva de care lumea chiar sa se teama, ceva….
Raspunsul a venit un an mai tarziu. In cadrul unei sedinte a guvernului,doi dontre cei mai mari eroi al Capitoliului, Coriolanus Snow si un amic de-al lui (tata nu a vrut sa-mi spuna niciodata cum se numea- zicea ca o sa-mi aduca doar belele daca voi ajunge sa-I pronunt numele) au propus instaurarea unor lupte anuale intre cativa reprezentanti ai fiecarui district alesi la intamplare. Acestia vor fi inchisi intr-o arena, unde vor fi obligati sa se omoare intre ei.
- Astfel, unitatea dintre Districte va fi destramata chiar de catre acestea, sustineau ei. Dupa cativa ani se vor obisnui cu aceasta competitie, iar tributelese vor ucide intre ele fara mila, gratie recompenselor pe care le va primi invingatorul.
Propunerea a fost rapid aprobata, si in decurs de doua saptamani s-au stabilit un set de reguli clare asupra acestor lupte. In primul rand, acestea trebuiau sa aiba loc la intervale regulate si trebuiau urmarite de absolut toata lumea, indiferent ca faceai parte din Capitoliu, Districtul 2- care a devenit cel mai important sustinator al Capitoliului dupa incheierea revoltei si care a primit sarcina de a instrui armata Capitoliului -sau din cel mai sarac dintre Districte: Districtul 12. Districtul meu. Apoi, pentru ca impactul sa fie si mai puternic, s-a hotarat ca luptatorii sa fie doar adolescenti si copii cu varsta intre 12 si 18 ani. Au primit si un nume destul de sugestiv: tribute. In cele din urma, aceste lupte au primit si un nume: Jocurile Foamei.
Pret de cateva luni dupa ce au fost stabilite regulile Jocurilor, in intreg Panemul –pe case, garduri si copaci- au fost postate propuri frumos tiparite care il infatisau pe Coriolanus Snow si pe fratele sau de arma inbracati intr-o splendita uniforma de razboi rosie si neagra cu armele indreptate spre laturile din dreapta si din stanga ale paginii unde erau tiparite cuvintele faima si bogatie . In fata lor iesea in evidenta presedintele Capitoliului din vremea respectiva, imbracat cu un costm alb ca neaua si tinand intruna din mainile acoperite cu manusi de piele un baston lucios, in timp ce ochii lui te priveau fix cu o expresie care-ti dadea fiori: nu era nici bucurie, nici tristete, nici manie si nici compasiune. Doar putere. In dretul pieptului lui erau tiparit cu litere mari, aurite de la o parte a pagini la cealalta “Jocurile Foamei”. Pe marginea de jos a afisului erau ingramaditi 13 barbati, Creatori de Joc. Toate acestea peste fundalul transparent al hartii Panemului.
-Domnu', dai si mie un comentariu? =))
