Comoara

-1- Fata nouă

Tocurile sandalelor pe care tocmai le cumpărase înainte de a veni tropăiau pe podeaua din gresie a holului liceului. Mergea cât de încet și plictisită putea fiindcă nu avea chef de nici măcar o ora. Breteaua genții căzu pe umăr gol al fetei. Și-o potrivi la loc. Îi salută din cap pe unii din foștii ei colegi și își continuă drumul spre dulap.

- Phoebe Smith, se auzi vocea din spatele fetei.
- Da, doamnă Garcias? răspunde vizibil foarte iritată. E vreo problemă? i-a zâmbit in batjocură
- Aș dori să discutăm despre orarul tău, pe care nu prea cred că l-ai vizionat de ceva vreme, având în vedere orele la care lipsiți atât tu, cât si domnișoara Clarke.

Zâmbi la amintirea orelor petrecute la cafeneaua din capătul străzii Anderson alături de Mia, cea mai bună prietenă a sa de când eram mici, un mic chicot i-a scapat cand și-a adus aminte de momentele petrecute admirând și comentând pe toată lumea care ajungea in raza noastra vizuală.

- Domnișoară Smith, pământul către tine! zice doamna Garcias nervoasă. Dacă mai chiuliți semestrul ăsta, tu sau domnișoara Clarke, veți fii nevoite sa repetați anul. Nimeni în întreaga istorie a școlii nu a mai avut 175 de absențe în 2 luni, Phoebe!
- Okay, doamnă Garcias, o să țin cont de sfatul dumneavoastră, a zis, călcând apăsat în mersul către cealaltă parte a holului, unde se afla dulapul său.

" Cine e ea să îmi zică mie ce să fac, dacă vreau sa stau la cafenea cu Mia, în loc să mă plictisesc la o oră idioată și neinteresantă, o să fac asta,indiferent dacă, doamna Garcias sau altcineva au ceva împotrivă!" a gandit pufăind nervoasă. Își pregăti cartea de spaniola cu domnul Devasta, un boșorog care abia putea să se țină în bastonul lui de mahon.

A deschis usa intrând calm uitându-mă să o vadă pe Mia aceasta făcându-i din ochi si restul clasei strigând dupa ea. Amy Francis și Lela Melomy veniră să o salute, dar imediat începură să se certe despre cine trebuia să fie pe coperta revistei Teen Tiger. Le lăsă în boii lor, și își continuă drumul spre bancă. Dar, ochii îi picară asupra unei tipe îmbrăcată într-un sacou de tweed violet, o fustă asortată și o cămașă roz deschis. Părul negru îi cădea în valuri peste gulerul sacoul.

- Hei, iti place banca asta? spune cu un zâmbet pe chip

-Da, mulțumesc de întrebare, de ce?

-Fiindca e banca mea, și aș dori să îmi ocup locul, dacă nu te superi! tipa deja începea să o calce pe nervi.

- Sunt nouă, scuze. Dar nu văd nicăieri numele tău scris în acest loc, răspunse bruneta zâmbind triumfător.

În sală se auziră sunete. "Oo, a enervat-o pe Pheobe!" " Eu zic sa ne dam la o parte până nu matură cu ea pe jos!" " E ca și moartă. Oh, îmi plăcea sacoul ei..."

Zâmbetul de pe fața nou-venitei, pieri imediat ce auzi frazele colegilor.
- Vezi scrijelitura aia din colțul din dreapta? întrebă nervoasă. Dacă acasă nu ai învățat să citești, o să îți silabisesc eu. Scrie : P.H.E.O.B.E. Pheobe! Acum ridică-te din banca mea, vierme! ridică glasul încât sa fie auzita de restul colegilor.

-O să mă mut pe scaunul ăsta. O tu, regina pământului! a zis dandu-si ochii peste cap in fata mea, asta umplund paharul

-Uite pițipoancă mică ce ești, a tras-o de cămașa ei roz, daca o singură dată te mai prind ca îmi mai comentezi jur ca o sa mătur cu tine tot cartierul! s-a apropiat de ea ridicând-o și mai mult decât era de pe sol. Ai inteles sau repet? maxilarul încordat începea să scârțâie.

Tot ce putea sa facă era doar sa dea afirmativ din cap. Îi dădu drumul pe parchetul clasei.

-Jigodie, murmură

Fata nouă, se ridică grăbită de pe podea și aleagă spre banca liberă din spatele clasei. Ochii îi erau împăienjeniți de lacrimi tremurând in ultimul hal. Nimeni nu a mai comentat nimic doar uitându-se ciudat la Phoebe.

Ușa clasei se deschide, fosila de Devasta intră în cameră. Ora de plictiseala maxima începuse. Dându-şi ochii peste cap, Devasta privi spre locul lui Phoebe și al Miei.

-Cine te-a mai enervat de data asta, Smith? a întrebat in timp ce pufnea oarecum nervos

-În loc să mă întrebați chestii de genul, ar trebui să mă recompensați fără a-mi pune absență azi fiindcă i-am linistit. Dumneavoastră ce mai faceti? a zis făcând ochi de cățeluș.

-Smith, ia-o pe Clarke și afară cu voi, fără absență. Promit, face cu ochiul spre cele două fete. Acțiunea asta semăna mai mult cu probleme la ochi, decât făcutul cu ochiul.

-Așa vă vreau. La revedere, Devasta. i-a zis cu un rânjet imens pe față. Să înceapă distracția, Mia.

Și uite așa a mai scăpat de încă o ora plictisitoare din viața, ieșind pe ușile mari ale liceului.

Şi cum e Pheobe? M-am gândit să o fac bag girl din cauza plecării tatălui său.
Sper ca povestea sa prindă la public. Enjoy, oamenilor! ^_^