„ În sfârşit, weekend! „ îţi spui tu în sinea ta, aplicându-ţi puţin machiaj. Era vineri seara, ceea ce înseamnă că te pregăteai pentru o seară cu karaoke la cafeneaua ta favorită, alături de cele mai bune prietene. Îţi aplici şi rimel pe gene, imediat după care te priveşti în oglindă fiind cât se poate de mulţumită de relfexia ta. De-abia aşteptai să te relaxezi după o săptămână la liceu.
Auzi motorul maşinii uneia dintre prietenele tale oprindu-se în faţa casei. Aruncându-ţi Iphone-ul în poşetă, ridici şi poşeta de pe pat, urmând ca imediat să te afli în maşina acesteia.
- (NUMELE TĂU)! te întâmpină ea, având zâmbetul pe buze.
- Hey. o saluţi tu. Mulţumesc că te-ai oferit să mă duci până acolo. continui, având constant pe chip cel mai strălucitor zâmbet al tău.
- Nicio problemă.
Şi, pornind radio-ul, prietena ta a băgat cheile maşinii în contact, şi-aţi pornit înspre cafenea, având noua melodie a lui Icona Pop, „ I Love It „ pe fundal.
Odată ajunse în faţa cafenelei, le-aţi observat pe restul fetelor aşteptându-vă la intrare. V-aţi salutat, după care aţi pătruns toate cinci înăuntru.
Nu aţi ezitat nicio clipă, şi v-aţi făcut loc printre mulţimea aceea de persoane, aşezându-vă la masa la care stăteaţi întotdeauna când vă faceaţi apariţia în respectiva cafenea.
- Care dintre voi are de gând să cânte în această seara? întrebi tu, curioasă.
Ele, toate, şi-au îndreptat privirile către tine.
- Ce e? Am ceva pe faţă?... continui, ridicând uşor din umeri.
Una dintre prietenele tale, cea care te aduse cu maşina, a ridicat dintr-o sprânceană, şi-a răspuns:
- Nu. Dar… tu ai să cânţi în această seară. Ştii, e rândul tău.
De-abia atunci îţi amintiseşi că de fapt da, chiar era rândul tău. În urmă cu 4 săptămâni aţi hotărât să cântaţi fiecare pe rând la karaoke. Iar, cum tu le-ai rugat să-ţi dea voie să rămâi ultima…
- Pe deasupra, ai o voce… perfectă, pot spune. continuă cealaltă, ducându-şi un pahar cu şampanie la gură.
Ţi-ai rotit ochii în orbite. Nu era aşa. Nu credeai sub nicio formă că era aşa. Tu, să ai o voce “perfectă “? Ha-ha, nu.
- Bine… începi tu, ridicându-te de pe canapea.
Netezindu-ţi încet rochia cu mâinile, ai făcut câţiva paşi până ai ajuns în dreptul scenei. Ai hotărât că aveai să cânţi melodia lui Britney Spears, “ Everytime ” – asta pentru că până atunci, în acea seară, nu fuseseră cântate decât melodii energice (gen “ Live While We’re Young “ de la One Direction, şi altele).
Primele note ale melodiei ţi-au gâdilat timpanele, şi sesizând că majoritatea perechilor de ochi din încăpere erau îndreptate asupra ta, ţi-ai adunat până şi cea mai mică urmă de curaj, începând să cânţi:
„ Notice me
Take my hand
Why are we
Strangers when
Our love is strong
Why carry on without me?... “
Imediat ce acele minute pe care ţi le-ai petrecut pe scenă s-au scurs, ai aşteptat reacţia celor care te priviseră. Ai văzut majoritatea persoanelor ridicându-se în picioare, aplaudându-te. Prietenele tale ţipau “ bravo! “, iar acel zâmbet îşi făcuse din nou apariţia pe chipul tău. Dai să cobori de pe scenă, dar îl vezi pe tipul ăsta apropiindu-se de tine cu paşi repezi, şi greoi. Era imposibil să nu-l recunoşti din prima. Era… imposibil. Şi era tocmai ultima persoană pe care te aşteptai să o întâlneşti acolo. Era tocmai el, Harry Styles. Braţele sale ţi-au înconjurat talia imediat, acesta ajutându-te să cobori de pe scenă. În momentul în care picioarele tale au atins parchetul, ai reuşit în sfârşit să simţi cum efectiv ţi se înmoaie genunchii. Ai făcut un pas înapoi (fără a-ţi lua privirea de la el), sprijinindu-te de scenă.
- Hey! începe acesta, cu zâmbetul pe buze.
Nu-ţi închipuiseşi niciodată că vei ajunge să vezi cândva acel zâmbet în realitate…
Înainte să îi dai un răspuns, ai încercat să te convingi pe tine însăţi că este neces să te menţi calmă. Ai tras aer în piept, şi i-ai răspuns:
- Salut.
- Voiam… voiam doar să-ţi spun că vocea ta e absolut superbă. Te-ai gândit vreodată să faci o carieră din asta?
- Sincer? Nu, nu m-am gândit niciodată să fac o carieră din asta. Poate pentru că nu consider că am o voce atât de bună pe cum spui tu. Dar, mulţumesc frumos oricum!
El a chicotit, începând să fredoneze un vers din “ Little Things “:
- „ I know you've never loved the sound of your voice on tape… “.
Ţi-ai lăsat privirea în pământ, având pe chip un zâmbet larg în continuare.
- C-crezi că aş putea să te invit la o întâlnire, mâine seară?... continuă Styles, ducându-şi două degete sub bărbia ta şi ridicându-ţi-o încet în aşa fel încât să-l priveşti fix în ochi.
- Încearcă. răspunzi tu, râzând.
„ Visez? „ te întrebi tu scurt, încercând să menţi conversaţia fără a-i arăta cât de agitată şi emoţionată erai.
- Da, poţi. continui.
Atunci, şi-a scos din buzunarul jeanşilor de culoare neagră un bileţel mototolit pe care era scris numărul său.
- De-abia aştept. şopteşte el, dispărând imediat după în acea mulţime de oameni.
