The Avengers

Capitolul 2

Simt cum o mână puternică începe să se plimbe pe suprafața capului meu masând, făcându-mă să mârâi nemulțumită și să mă întorc pe spate fără să deschid ochii. Îmi simt tot corpul parcă călcat în picioare de elefanți.

- Trezește-te miss sforăilă, aud vocea inconfundabilă a lui Logan ce începe să mă mângâie pe față.

- Smith, eu nu sforăi, îi zic amenințător. Ști, aseară am visat că am fost răpiți și închiși într-o cameră albă și goală, mă destăinui lui după un timp cu o voce răgușită de somn și îmi pun mâinile pe ochi.

- Regret să îți spun dar ai visat realitatea surioară, îmi spune cu regret și cu amuzament, totodată.

La spusele lui mă ridic instantaneu în fund și mă uit prin jur cu scârbă. Aceeași cameră albă și mică , răcoroasă cu o fereastruică sus la naiba în praznic. Iar sunetele asurzitoare de la motoarele avionului pur și simplu mă disperă. Sentimentele de frică și groază au revint făcându-mi pielea de găină. Deci nu a fost tocmai un vis, constat după analiza mea amănunțită.

O durere crâncenă mi-a perforat spatele făcându-mă să gem de durere și să îmi duc automat mâinile la acolo. Iar rochia asta nu mă ajută deloc. Jur că e prima și ultima dată când mai port prostiile astea!

Dar am făcut-o pentru Darla, trădătoarea. O urăsc și cu prima ocazie când o văd o să mă răzbun cu vârf și îndesat. Mă ridic cu încetinitorul de jos și mă întind ca să încerc să mă dezmorțesc.

- Comodă podeaua? își bate joc de mine Logan cu rânjetul drăcesc pe buze.

- Comodă singurătatea? i-o întorc răutăcioasă înapoi.

Când mi-a auzit remarca răutăcioasă ia dispărut zâmbetul de față și sa făcut negru de supărare la față. Privea în gol parcă pierdută în amintiri. Acum ma făcut să mă simt și prost.

- Hai mă, ști că nu am vrut să zic asta. Ma luat gura pe dinainte,îi spun cu un glas mieros ca să mă ierte când mă așez înapoi lângă el și îl îmbrățișez.

Gând să îl îmbrățișez mi-am îndoit încheietura stângă și ma săgetătat super tare făcându-mă să îmi retrag mâna înapoi cu un scancet de durere. Mi-am prins-o cu cealaltă mână și am început să o examinez, era vânătă de culoarea mov albăstruie. Idiotul ăla mi-a făcut-o!

- Faină vânătaie, îmi spune serios și se uită la mână. Presupun că (,) cumpărătorul nostru ți-a făcut, zice ceva mai serios.

- Presupui bine, îi răspund. Acum ce facem să scăpăm? îl întreb la fel de serioasă.

- Toată noaptea cât ai dormit tu m-am gândit la asta și nu am găsit prea multe, îmi spune sincer și gânditor.

- Noapte? îl întreb confuză.

- Dormi mult. Acum revenind la oile noastre eu zic să ne comportăm frumos să vedem ce vor de la noi Sticks ăștia și cu prima ocazie evadăm, îmi explică el planul ,,ingenios" care la gândit toată noaptea.

- Și cum propui să facem asta, Einstein? îl iau eu peste picior, ironică.

- Toate la timpul lor, Lara! îmi răspunde la întrebare cu un aer filozofic. Acum hai să vedem pe unde suntem, zice și se ridică de jos ajutându-mă să mă ridic și eu.

- Și cum o să facem asta? îl întreb cu o mână șold.

- Mai ți minte în liceu când Mindi și-a rupt piciorul și nu găseați majoretă? îmi răspunde reținut cu o altă întrebare.