Îndrăgostită de propriul frate

Prima zi.

Prima mea dimineață de liceu în Michigan. Ne-am mutat aici acum o săptămână pentru nu știu ce plan al mamei care a zis că e surpriză. Pff. O aud cum urlă.

-Saaaam, trezireaa!!! Urlă mama prin casă acompaniată de zârnâitul ceasului.

Îmi pun perna pe cap încât să-mi acopăr urechile și dau un pumn ceasului care cade pe jos spărgându-se.

-Imediat, mamăă!!

Mai stau cinci minute, dar deodată mama năvălește peste mine.

-Domnișoară, nu avem timp de prostii. Spune ea pe un ton sarcastic. Saamy, ce ai făcut ceasului ăsta? În fine. Hai! Pregătește-te, astăzi este....ghici!

Urăsc când mă pune să ghicesc.

-Ăămm...sâmbătă?întreb nedumerită.

-Nu prostuțo! Estee prima zi de școală.

-Aa. Daa. Școală. Yeeey. Și scuze pentru ceas.

-Las-o așa. Oricum trebuia aruncat.

Sper că puteți observa că entuziasmul nu își făcea apariția. The fuck. ȘCOALĂ? Asta mai trebuia. Somn dulce, adio. Ne vedem altă dată.

-Hai, mișcă-te! Nu mai sta ca baba. Spune zâmbind.

Babă?! Bine...puteam să admit faptul că era mai vioaie decât mine, dar baba? Presupun că abia așteaptă să scape de mine câteva ore.

-Acum, acum!

Mă ridic din pat și mă îndrept spre baie, puțin amețită. Îmi fac rutina de baie, apoi mă întorc în cameră. Mă îmbrac cu niște blugi bleu mulați cu talie înaltă, un tricou negru larg, care nu trecea de brâu, peste care mi-am pus o geacă din piele albă pe care am lăsat-o descheiată. Îmi las părul desfăcut dar mi-l fac cu placa. Mă retușez cu puțin machiaj și sunt gata. Aah. Merg la școală. Era să uit geanta. Ies din cameră, și mă vede mama. Se miră și spune:

-Măi, gagico, da' unde mergi?

-Mamă, te rog. Doar prima zi.

-Ok, ok! Dar mâine îți iei cămașă, înțeles?

Dau aprobator din cap, îmi pun bocancii negri în picioare, dau o tură prin bucătărie să văd ce pot hali rapid și o zbughesc pe ușă. Aleg ca astăzi să merg pe jos pentru a încerca să cunosc locul. Văd o mulțime de studenți care se îndreptau spre liceu. Liceul Lincoln Stone. Nume ciudat o.o . Ajung repede pentru că liceul era destul de aproape de casă. Intru înăuntru și văd haos complet. Lumea se plimba de colo-colo. În ce gălăgie era nu puteai aude ce gândești. Eu nici nu știam la ce sală trebuie să merg. Scot telefonul și mă uit la ceas. Era 7:55. Încă 5 minute. Ok. Fără panică. Nu poți întârzia chiar din prima zi. Doar la vechiul liceu eram drept cunoscută "Sammy întârzie tot". Ciudată poreclă. Încep să alerg și eu pe acolo neștiind unde mă duc lovindu-mă de o grămadă de lume. Mă lovesc de un băiat și cădem amândoi.

-Aoloo, neghiobule, uită-te pe unde....

Nici nu termin propoziția, că atunci când ridic capul văd un băiat înalt, păr negru, ochi negri. Ohh. Ce perfect e!

-Ahm. Scuze. Nu te-am văzut..

-Nu-i bai. Mă numesc Nick. Tu ești...

-Samanta. Sunt Samanta. Încântată de cunoștință. Spun cu un zâmbet destul de ciudat pe față.

-Sentimentu-i reciproc.>îmi face cu ochiul< Ești nouă la acest liceu?

-Da... E primul meu an aici.