Conflicturi

47 2 1
                                    

După noaptea aceea mă simt mai bine cu toate veștile proaste la o parte. Știți, tată nou, frate nou pe care îl placi, casă nouă, oraș nou, școală nouă, colegi nou, mai pe scurt...o lume nouă.

*Dimineață*

-Sam!Saam! Trezește-te pitico! Școalăă! *mă zgâlțână Nick încercând să mă trezească*

-Ăăăhmm. Nuu, mamăă. Mai lasă-mă cinci minuteee!

De adormită nu știam ce spun. Nick se uită urât la mine și mă dă jos din pat. Dau un cap de podeaa.

-Auuu! Futu-ți ambasada mă-tii, Nick! Ce dracu!

Mă ridic zburlită de pe jos, și încep să-l pat cu perna. Intră mama.

-Gata, gata. Pregătirea!

-Mamă de ce nu mai trezit tu, cum faci mereu?

-Acum cu un coleg nou de cameră nu mai ai nevoie de mine.

-Ah, ok.

Mă pun în fața oglinzii și mă pieptăn. Iuu, fața mea e plină de ciocolată, la fel și tricoul. Mă duc repede în baie, iau burete abraziv și încep să frec cu apă și săpun. Of, zgârie. Mă întorc în fața oglinzii mai curată pe față dar cam roșie. Îl dau pe Nick afară din cameră să mă schimb.

-Heeei, eu unde mă schimb?

-Pe hol!

Îi arunc hainele lui în cap și închid ușa. Deschid dulapul și mă uit să văd cu ce mă pot îmbrăca. Ah, da. O fustă neagră, cu un tricou alb cu o mare parte din dantelă, în ondulez cu ondulatorul puțin părul, machiaj ușor, iau geanta și ies din cameră. Când ies și mă vede Nick se miră și-i cade ghiozdanul.

-Woow! *cu gura căscată*

Cobor jos și Nick în urma mea. Îmi pun pantofii în picioare și mă duc în bucătărie.

-Bună dimineața, Duke! *spun mușcând dintr-un măr*

-Îmi poți spune tată.

-Mi se pare prea devreme. Încă îmi ești cam necunoscut..

-Bine....

Mai mănânc o salată și ies din casă. Pe drum mă uit la ceas și văd că este 7:45. Buun. Azi nu întârzii. =]]] Ajung la școală și văd mulți elevi în curtea școlii. Mulți. Mă duc la dulapul meu și când îl deschid cade o scrisoare din el. Mă aplec și îl iau, îl deschid și citesc. "TE AȘTEPT ACASĂ LA TINE DUPĂ ORE, PUPICI". WTF, cine naiba mai este și ăsta. Pupici?! De-i trag un pupic în zboară capul mai departe de China. În fine, văd când ajung acasă cine-i pupăciosul. Îmi cărțile de chimie că prima oră aveam chimie și mă îndrept spre clasă. Când intru văd grupurile care le-am remarcat în prima zi. Ce repede s-au împrietenit!

-Domnișoara Întârzie? *râd ca proastele*

Okk. Remarc că grupul târfelor e în acțiune.

-Am văzut că îl cam placi pe Nick, hă? Dacă te atingi de el îți voi face viața un calvar. *spune rânjind una din ele*

-Pisi, ia-ți aerele de divă de aici că mă sufoc. În plus, eu și Nick suntem frați.

-Ha. Ai grijă cu cine vorbești. *se întoarce și mă lovește cu părul.*

Doamne ce tâmpită. Mă pun în bancă și aștept să înceapă adevăratul calvar. Vine și Nick.

-Hei, pitico.

-Unde ai fost mă?

-M-am plimbat pe-aici.

După oră mă ridic din bancă și mă duc să-mi iau cărțile pentru următoarea oră. Mate. Kkt. Urăsc mate. Când mă ridic o văd pe prințesa târfelor, care s-a luat de mine, că se dă la Nick. Mă duc furioasă spre ei și intervin intrând între ei.

-Hopaa, nu știu cum te cheamă, nimeni nu se dă la fratele meu. Ai grijă și nu mai fă prostii.

-Fa, eu sunt Bella. Dute dracului din fața mea. Cine ești tu să te bagi așa?

-Ăm, fratele lui?

-Hai lasă-mă răsfățato. Întoarce-te la țăranca ta familie și nu mai vorbi cu prințesa.

-Țărancă?! Dute....*mă arunc pe ea și cădem pe jos*

Nick sare și el încercând să ne despartă. Dar din păcate intră profa de mate și ne vede.

-Blake, Blake și Smith, la directoare acum!

Mă ridic, îmi așez părul și zic nedumerită.

-Blake?! Ce?? Eu nu mă numesc așa eu sunt Jonson, nu Blake!

-Mama ta așa te-a trecut în fișă, așa rămâi. Acum mișcați-vă!

Îmi venea să sparg ceva. Uffff. Nu pot să cred că a făcut asta! Acum. Mergem în rând indian și profa de mate ne pune pe niște scaune din fața biroului directoarei.

-Stați aici și așteptați să vă sune părinții să lămurim problema.

Am stat acolo jumătate de oră așteptând dar măcar am scăpat de mate. După jumătate de oră apar și părinții.

-În sfârșit! *spun eu*

Intrăm toți în birou și Bella începe să bolborosească.

-Doamnă directoare, să știți că eu n-am făcut nimic! Au sărit le mine fără motiv când eu stăteam liniștită!

-Lasă Bella. Știu eu cât de liniștită ești tu.

Încep să chicotesc, la fel și Nick.

-Bine, doamnă și domnul Blake. Pentru că sunt noi la această școală voi trece cu vederea, dar data viitoare citiți regulamentul.

-Vă mulțumesc doamnă directoare. Îi voi duce pe ăștia doi acasă.

-Bine. Acum, doamnă Smith, fiica dumneavoastră a făcut și anul trecut o grămadă de răutăți așa că va fi suspendată 3 zile.

-Ceee??!! *zice Bella furioasă*

Când ies din birou mă apucă un râs nestăpânit de era să cad pe jos. Mama și Duke se uitau foarte ciudat la mine, dar Nick era în aceași situație ca mine.

-Nu pot să cred că ați fost în stare de așa ceva. * spune aproape bufnind-o și pe râsul*

-Mersi că ne-ai luat de la ore. Apropo. Am primit un bilet în dulap azi dimineață în care zicea că mă așteaptă acasă. Știți cumva ceva?

-Sammy, vei vedea când vei ajunge acasă.

Eram nerăbdătoare și speriată să văd cine este. Când ajungem, arunc geanta în fața uși și pantofii și intru alergând. Când intru, intru cu pași mici pentru că era.........

---------------------------

Alt capitool =]]]
Aștept sfaturi și comentarii!
P.s. scuzați.mi greșelile

Îndrăgostită de propriul frateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum