Îndrăgostită de propriul frate

Vești proaste

-The fuck. Aici locuiesc eu. O_O

Stăm vreo cinci minute holbându-ne, iar eu mă gândesc: "Nu, nu, nu, nu. Nu se poate întâmpla așa ceva. Cum să locuiesc cu el? O să mă vadă nearanjată, o să mă vadă cum mănânc ceea ce o să-i cam facă coșmaruri. De ce stau acum și nu intru? Aah. Stau și-l privesc. Dar gata, deranjez liniștea"

-Ciudaat *voce subțire* Intrăm?

-Ok..ey.

Mergem noi spre ușă, dar dăm cu capul de ușă.

-Auch. Stai. E o ușă. Ar cam trebui să o deschid.

-Daa. Ar cam trebui. *Spune el umpic amuzat.*

O deschid și ne îmbulzim amândoi și la intrare cădem pe jos. Mă ridic cam șifonată și spun:

-Nu prea o să rezistăm împreună.

Îmi întorc capul și văd un miracol. Mama e cu un tip la masă. Nu e ok, nu e ok deloc. Am mai încercat de 3 ori înainte și a fost părăsită. ;(

-Mamă!;Tată! *Spun eu și Nick la unison.*

-E tatăl tău?!; E mama ta?! *Tot la unison.*

-Omg. Văd că va-ți cunoscut. Saaamy, să ți-l prezint pe noul meu iubit Duke Blake.

-Iubit?

-Cum adică? *Spune Nick deranjat*.

-Să vă spun. Eu și Duuke ne-am cunoscut la un interviu. Sammy, mai știi interviul ăla de avocat, nu?

-D..a.a.

-Păi ne-am cunoscut la rând *îl ia de mână, nu e de bine* și a fost dragoste la prima vedere. *se pupăcesc >.<*

Eu și Nick scoatem limba dezgustați.

-Copii! Așa, continuând. După asta am ieșit de mai multe ori la o cafea....

O întrerup.

-Stai.. Mi-ai spus că ai luat postul. De-asta lipseai așa de mult de-acasă. Te duceai cu el la cafea? Ce s-a întâmplat cu interviul?!

-Păiii... Atunci am plecat de la rând și am ieșit și atunci la cafea.

-Tare vă mai place cafeaua. *Spune Nick amuzându-se.*

-Nick!! Nu e amuzant. Ai mințit mamă. De ce nu ai spus adevărul? *O lacrimă stă să cadă pe obraz..*

-Nuu, scumpo.. Nu plânge. Am vrut să fie o surpriză.. Dar mai am o surpriză. *entuziasmată*

-Da? Luminează-mi ziua.

-Ne căsătorim!!! *începe să sară de bucurie.*

-Cee? *toate lacrimile îmi inundă fața*

O iau la fugă pe scări cu lacrimi în ochi. Ajung sus și mă încui în cameră. Mă pun într-un colț și încep să plâng în hohote. Știu că nu e mare treabă căsătoria, e viața ei, dar nu pot să o pierd pe mama, nu mai vreau pe nimeni în aceeastă familie. Deodată cineva bate la ușă. Nu dau importanță, dar aud vocea lui Nick.

-Hei, Samanta... Mama ta a spus să stau cu tine în cameră că nu are nicio cameră disponibilă acum prin casă.

Mă șterg la ochi descui ușa și stau o clipă să-l privesc. Îmi place de el, dar nu e momentul potrivit. Îl dau din calea mea și mă duc jos la mama.

-Nu pot să cred. Cum l-ai trimis să stea cu mine în cameră?!

-Dar care e problema? Îți cam place de el *dă din umeri foarte ciudat când e vorba de băieți*