Așezată-n colț de umbră,
Într-un cuib de lumină
Plânge-o muză,
Se deformează
În lacrimi reci
Și purpurii.
Își face singură loc
Sub o umbră de cuvinte
La fereastra mea pietroasă.
Se strecoara-n casă,
Nu știu pe unde:
Acum, are un pix și o foaie
Și stă la o masă...
