Ce sadică ești cu mine
Pe acest pat din jar:
Sunt doar a ta pradă?
Trebuie sa fiu solidar?
Ochii noștri nu se recunosc-
Ai mei-s negri de lumină,
Ai tăi? Râdem ca doi nebuni
Iar necuvintele ne suspină...
E cald... nu mai văd bine,
Nici măcar nu mai aud,
Dar tu ești atât de rece
Și știi că timpul ăsta-i surd...
Te țin în podu palmei
Și în suflet îmi ești înfiptă...
Dar mă întreb... ce-mi ești:
Moarte... ori iubită?...
