Mă așez timid
într-un ungher
din sufletul meu
pasiv
la umbra unei lacrimi
vărsate
de-un ochi violet
și altul cenușiu.....
Pun cuvănt peste cuvânt,
Zidindu-mi
Singurătatea de plumb
Din plânsu-mi,
Din râsu-mi,
Din mine....
Iar inima mea sapă
o groapă-n timp
și alta-n văzduh,
căutând în clepsidra pustiului
rafale de vânt
din nisipul timpului
pierdut în purgatoriu
precum sufletul meu...
