Piper descopera un pasaj secret subteran...

64 9 2
                                    

              Maine e ziua cea mare.Doamna Coulter va sosi si nimeni nu stie,ca odata cu vizita ei,vor mai disparea alti copii.Mai avem la dispozitie fix o zi ca sa ne furisam in casa Doicii si sa salvam vietile copiilor,insa aveam nevoie de ajutor si slava Domnului Grover mi-a deschis mintea:''Piper''.El era singurul care se putea ascunde foarte usor,fara sa fie vazut.Casa Doicii nu este o casuta ca a noastra,este mai degraba o fabrica.,o fabrica ce produce seva pt. copacul Ferboniei.Alt mister ce ma framanta de atatia ani.

                 -Anastasia,pentru a putea ajunge in interiorul fabricii,va trebui sa trecem de gardieni,a spus Piper cu o voce pitigaiata.

                  In caz in care va intrebati,Piper e animalul nostru de companie vorbitor,de culoare albastra de marimea  unei palme.

                 -Ai dreptate.Trebuie sa ne gandim la o solutie!am spus autoritar eu,incercand sa par stabila situatiei in fata lui Grover.

                 -Stiu!a strigat dintr-odata Grover.E momentul ideal sa va spun de surpriza pe care v-am pregatit-o!Veniti dupa mine...Sa va arat...

                 Si atunci am ramas uimiti de ce am putut vazu.In pivnita secreta a casutei,care nici nu stiam ca exista,Grover construise un intreg laborator numai pentru noi.El ne-a povestiti ca a vrut sa construiasca laboratorul in momentul  cand a aflat ca o sa disparem la 14 ani.A mai spus ca aici o sa ne ascundem cand va veni acea varsta daca nu vom reusi sa salvam Ferbonia de conducerea Doicii. Rafturi prafuite erau pline de substante chimice,carti si sticlute cu prafuri colorate.Era uimitor,nici macar nu putem sa-i spun:''Te-ai gandit sa construiesti minunatia asta si noua nici nu ne-ai spus?!''.Era cel mai bun frate,categoric.Piper tot sarea de bucurie si tot inspecta laboratorul in timp ce eu am incremenit de spaima cand am auzit clanta usii deschizandu-se.Era Doica cu masa de pranz.Nu mai aveam timp sa ne intoarcem inapoi in hol,asa ca am tras repede "usa-podea"
 de la pivnita.Grover si cu mine nici macar nu ne miscam,dar Piper tot alerga spre un perete si se trantea de el,facand o gramada de zgomote.N-am apucat sa-l cert,caci vocea Doicii parca mi-a luat glasul si nu aveam nicio explicatie pentru ce se petrecea acum.

-"Ce-a fost asta?Gasiti-i pe sarlatanii aia doi inainte sa-mi strice planurile".. au fost doar cateva dintre cuvintele ei...   

                Dupa minutele scurse ce parca au durat ore in care nu s-a mai auzit nimic(probabil ca Doica plecase la celelalte casute cu tavile de mancare) am mers catre partea intunecata a laboratorului,un perete gol si cenusiu.Piper tot alerga nelinistit in jurul lui,(chiar  de cand Doica intrase in casa,)pana cand din greseala a apasat cu manuta lui sidefie o caramida din partea stanga a peretelui din lut.Daca crearea laboratorului m-a uimit,ceea ce avea sa se intample m-a amutit.In fata ni se deschidea un tunel intunecat ce mirosea a umed.

                   -Vedeti si voi ce vad si eu?am spus cu vocea tremuranda.

                   -Da,si cred ca adevarata aventura abia acum incepe!Haideti,ce mai stati?Mai avem 5 ore pana la ora cinei in care sa exploram tunelul si sa vedem unde duce,a spus Grover cu un entuziasm in glas.

                



Anastasia in lumea Ferboniei...Where stories live. Discover now